Concursul de eseuri pentru ziua Europei: Strigăt

Strigăt

Încă de când eram copil, mi-am văzut țara ca pe o comoară, nu îndrăzneam să cred adevărul trist care ni se aruncă în față cu nepăsare. După ani în care am învățat să accept adevărul, vreau să îndrăznesc să vorbesc. Să mă fac auzită, căci nu este normal să ne mințim că totul o să fie bine. Nu este normal să ne înghițim cuvintele în speranța că totul se va schimba. Eu nu mai pot să aștept ca altcineva să facă o schimbare, când am tot ce îmi trebuie pentru a porni una. Cred că în perioada aceasta am avut mult mai mult timp pentru a reflecta asupra promisiunilor nesigure care ni se spun și am ajuns la concluzia că dacă fiecare om o să tacă, lucrurile se vor înrăutăți. Ca elevă în clasa a 8-a și cu multă speranță în suflet, vreau să nu mai existe diferențe între România și „celelalte țări europene”. Eu cred că România este la fel de capabilă ca și celelalte țări. Cred că dacă se vor face alegerile potrivite, învățământul românesc poate face progrese mari. Vreau ca vocea mea, a unui copil de 14 ani, să fie auzită de doamna Ministru al Învățământului. Doresc ca dumneaei să vadă crunta realitate din școlile românești. Și copiii de la sate au drepturile egale cu cei de la orașe. Tot ce am văzut eu în acești ani de gimnaziu au fost neajunsuri. Cum vă imaginați că după aproape 3 luni de izolare, în care majoritatea elevilor nu a avut vreo sursă de a participa la ore, elevii vor fi capabili să apară într-o sală de clasă, cu maxim 10 persoane, cu măști și mănuși, cu un stres enorm pe umeri și să susțină examenul de capacitate de ca și cum nimic nu se întâmplă? Mulți copii nu au lumină în casă, mulți nici nu își permit luxul acesta de a avea internet și de a participa la ore online. Începând cu gimnaziul, la început de an școlar speram să primesc toate manualele necesare. Deci nu înțeleg cum elevii români vor putea susține examenul cu o asemenea greutate pe umeri. De ce generația nouă are de suferit datorită problemelor „de oameni mari”? După părerea mea, de ce munca unui elev din 4 ani de gimnaziu poate fi mai nesemnificativă decât nota obținută în urma a două ore de examen. Prin mesajul acesta vreau să subliniez faptul că este inutil ca elevii să mai fie supuși stresului examenului. Cel mai ușor ar fi, atât pentru cadrul didactic, cât și pentru elevi ca intrarea la licee să se facă pe baza mediilor din anii anteriori. În acest mod, toți copiii vor fi egali în fața educației.

Ana

Lasă un răspuns