Category Archives: APC România

 15 Martie – ZIUA MONDIALĂ A DREPTURILOR CONSUMATORILOR

Comunicat de presă APC România preluat și distribuit de APC Botoșani
15 martie 2017
Studiind Wikipedia, eminenta hrană spirituală a intelectualului modern, aflăm că ONU a stabilit pe 20 martie Ziua Internaţională a Fericirii, iar că pe 13 august este Ziua Internaţională a Stângacilor. Pe 17 mai demonstrăm solidari de Ziua Internaţională Împotriva Homofobiei, Bifobiei şi Transfobiei, iar Ziua Mondială a Râsului se sărbătoreşte cu poftă în prima duminică a lunii mai. Ziua de 25 aprilie a fost aleasă ca Zi de Luptă Împotriva Alienării Părinteşti. În schimb, pe 20 februarie trăim, în sfârşit, Ziua Mondială a Justiţiei Sociale. Pe 22 aprilie sărbătorim Ziua Pământului, iar pe 16 septembrie Ziua Internaţională pentru Protecţia Stratului de Ozon. Pe 16 noiembrie este Ziua Internaţională a Toleranţei – nimic rău în asta! Pentru a treia zi de joi a lunii noiembrie, UNESCO ne recomandă să nu uităm de Ziua Mondială a Filosofiei.
Aşadar, fiecare zi este o sărbătoare! Şi totuşi, între atâtea zile speciale, una este şi mai specială: 15 martie, ziua mondială a drepturilor consumatorilor. Pentru că toată lumea este consumator, indiferent dacă este stângaci, filosof sau luptător pentru protecţia ozonului. Pentru că, apreciem noi, nevoile de consum constituie determinantul acţiunilor noastre cu caracter economic. Uriaşul imperiu britanic, unde soarele nu apunea niciodată, a început cu insuliţele indoneziene Run, este de părere Jonathan Key, autorul volumului „The Honourable Company”. Şi tot el explică mobilul ce i-a făcut pe marinarii englezi să ajungă la o destinaţie atât de absurd de îndepărtată:  planta myristica flagrans, care dă nucşoara. Adusă la Londra, valoarea ei creştea cu 32.000%. Aşadar, consumatorii europeni găseau că merită să plătească acest preţ pentru nucşoară, precum şi pentru alte mărfuri din diverse colţuri ale lumii. Ale lumii indiene, de exemplu, pentru că Cristophor Columb şi-a condus expediţia în căutarea unei noi rute spre India, spre vest, după ce ruta tradiţională, spre est, ce alimenta consumatorii europeni de mii de ani, fusese blocată de otomani. Faptul că a ajuns în America, este o discuţie separată… Dar putem considera, fără teama de a greşi, că nevoia de consum joacă un rol apreciabil în desfăşurarea evenimentelor istorice.
În urma unor îndelungate insistenţe, organizaţia internaţională a consumatorilor, denumită din 1995 Consumers International (CI), a obţinut cel mai important succes al activităţii sale, prin adoptarea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a Principiilor directoare privind protecţia consumatorilor. Tot CI a propus stabilirea zilei de 15 martie drept ziua mondială a drepturilor consumatorilor. Acest document conţine un set de principii menite să protejeze consumatorii faţă de produsele, serviciile sau procesele care pot să le pună în pericol sănătatea, precum şi să promoveze interesele economice legitime ale consumatorilor. Principalii destinatari ai acestui mesaj sunt guvernele din ţările membre ONU. Drepturile consumatorilor recunoscute prin documentul menţionat, şi însuşite de statele membre, sunt:
1. protecţia consumatorilor faţă de produse ce afectează sănătatea şi siguranţa;
         2. protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
         3. accesul consumatorilor la informaţii corecte;
         4. dreptul de a fi educat în calitate de consumator;
         5. dreptul de a fi despăgubit în mod eficient;
         6. libertatea consumatorilor de a-şi prezenta interesele în cadrul proceselor decizionale care îi afectează.
De ce sunt necesare aceste drepturi? Pentru că … emptoris est  periculum. Adică, pe româneşte: riscul revine cumpărătorului. Această expresie se folosea în dreptul roman, în cazul actelor comerciale, când vânzătorul era ferit de orice risc în cazul în care marfa releva defecte după vânzare. Acelaşi lucru spunea un afiş, pe vremea când erau magazine de tip „consignaţia”: marfa este pe riscul cumpărătorului. Dar, veţi zice, asta a fost de mult, cândva … Acum trăim într-o societate modernă, care nu duce lipsă de reglementări ale actului comercial. Şi totuşi, în relaţia consumator – comerciant, este clar cine este partea mai slabă!
Dar economistul american Milton Friedman era de părere că  cea mai bună protecţie a consumatorilor este … concurenţa. Aşadar, nu ar fi nevoie de legi pentru protejarea consumatorilor, de instituţii menite să le aplice, şi cu atât mai puţin de asociaţii ca reprezentante ale unor interese specifice ale societăţii civile. Pentru că, spunea el, orice lege se termină în pixul agentului care o aplică! Soluţia ar fi la tribunal, unde un litigiu de consum s-ar rezolva ca orice alt litigiu de natură comercială.
Iar Friedman nu era singurul: pe la începutul secolului al XX-lea, referindu-se la rolul concurenţei în satisfacerea nevoilor consumatorului, austriacul Ludwig von Mises scria: „tot cea ce trebuie este libera concurenţă. Întreaga producţie trebuie să se supună voinţei consumatorului. Din momentul în care ea nu reuşeşte să se conformeze cerinţelor consumatorului, ea devine neprofitabilă. Astfel, libera concurenţă îl obligă pe producător să se supună voinţei consumatorului şi face totodată, în caz de nevoie, transferul mijloacelor de producţie din mâinile celor incapabili sau care refuză să realizeze ceea ce solicită consumatorul, în mâinile celor care se pricep mai bine să administreze producţia. Suveranul procesului de producţie este consumatorul. Din acest punct de vedere, societatea capitalistă este o democraţie, în care fiecare bănuţ reprezintă un buletin de vot. Ea este o democraţie a consumatorilor” („Socialism”).
Însă un alt mare economist, John Kenneth Galbraith, considera că principalul efort al agentului economic este orientat tocmai spre îngrădirea climatului concurenţial; el spune că a trăi într-o piaţă concurenţială înseamnă a trăi într-un mediu nesigur: firmele trebuie să ghicească mişcările concurenţilor, să anticipeze preferinţele consumatorilor, să facă mari eforturi pentru a cunoaşte nivelul real al preţurilor de aprovizionare. Or, această incertitudine nu există tocmai când nu ai concurenţă, când controlezi comfortabil întreaga piaţă. Iar aici statul trebuie să intervină! După cum scrie Galbraith, cel mai bun sistem economic este acela care oferă oamenilor cel mai mult din ceea ce-şi doresc. Tocmai consumatorul – personalizarea nevoilor şi dorinţelor exprimate economic şi social – ar fi aşadar îndreptăţit să aprecieze buna sau reaua funcţionare a sistemului economic, după cum ignorarea sa nu poate duce decât la colapsul sistemului. („Economics and public purpose”). Cu siguranţă că dacă autorităţile, în perioada când România trecea prin reforma economică, ar fi luat deciziile incluzând şi interesele consumatorilor, lucrurile ar sta mai bine astăzi; era şi recomandarea lui Ralph Nader, vigurosul activist american pentru drepturile consumatorilor.
Cine are dreptate? Imparţial, ca tot românul, vom zice: amândoi! Şi ne justificăm atrăgând atenţia asupra elementului comun al celor două opinii, şi anume prezenţa climatului concurenţial. Dacă am trăi într-o economie unde concurenţa este perfectă, consumatorul ar fi într-adevăr suveran. Dar realitatea este cu totul alta: consumul este orientat în mod forţat, prin formidabila maşinărie publicitară; comportamentul consumatorului este studiat în amănunţime, până la culoarea care îl face să cumpere produsul; lobby-ul practicat de agenţii economici determină, nu rareori, decizii împotriva consumatorilor (cum este controversata decizie ca supermagazinele să vândă 51% produse de pe piaţa internă; deocamdată, efortul unora de a închide aceste magazine pe timpul week-end-ului nu a avut succes, dar cine ştie ce ne rezervă viitorul…); şi altele. Aşadar,  suveranul pieţei … trebuie protejat.
„Ne-am aştepta ca organizaţiile ce reprezintă consumatorii să cuprindă … întreaga populaţie! Pentru că, repetăm: cine nu-i consumator? Evident, lucrurile nu stau astfel, pentru motivul că nimeni nu este consumator profesionist, aşa cum este profesionist în munca sa. Consumăm o mie de lucruri, dar ştim să facem unul singur. De aceea sociologii spun că interesul consumatorului este de natură difuză, iar organizarea unui spaţiu difuz depăşeşte limitele posibilului. Trebuie însă adus în discuţie adevărul istoric, care ne arată că primele voci care s-au exprimat în ideea promovării intereselor consumatorilor provin din cadrul societăţii civile; abia după o serie de astfel de acţiuni, autorităţile au luat act de acestea şi au înfiinţat organele specializate în acest sens. Avem ca urmare numeroase domenii în care aceste două tipuri de organizaţii se întretaie, dar subliniem cu tărie că fiecare  dintre acestea trebuie să acţioneze cu instrumente specifice: comisarul cu pixul care aplică legea, asociaţiile cu semnalele privind sumedenia de probleme întâmpinate de consumatori.” Doctor in economie, Emil Bojin, vicepresedinte APC.
Dar mai există o problemă de principiu, şi anume disponibilitatea autorităţilor de a include interesele consumatorilor în ansamblul politicilor publice. O astfel de atitudine ar lua în considerare elementul care dă valoare oricărei activităţi economice, şi anume consumatorul (cum spunea mai sus Mises: suveranul producţiei este consumatorul). S-ar da astfel importanţa cuvenită acelei verigi din lanţul economic care este singura ce nu recuperează TVA-ul: cine altul, dacă nu consumatorul, furnizează marea majoritate a veniturilor statului, cu care dublează guvernul salariile şi/sau construieşte puzderie de autostrăzi sau de spitale?
Anul acesta, organizaţia internaţională a consumatorilor recomandă a fi marcat un subiect caracteristic pentru lumea modernă în care trăim: drepturile consumatorilor de servicii digitale. La prima vedere s-ar zice că puţini sunt aceştia, ocupaţi cu descărcarea filmelor de pe Internet, o minoritate de băieţi cu ochelari groşi, pierdută în marea Românie profundă. Dar lucrurile nu stau aşa, din moment ce peste 40% din populaţia lumii este conectată la Internet; dacă telefonului i-au trebuit 75 de ani să ajungă a fi folosit de 50 de milioane de utilizatori, reţelei de socializare Facebook i-a trebuit un singur an, spune CI. Aflăm dintr-o lucrare a unui autor francez (J.-Cl. Larchet, „Les malades des nouveaux media”) că se transmit zilnic aproape 215 miliarde de mesaje de poştă electronică, că  70% din internauţi petrec în jur de 4,8 ore pe zi în faţa unui calculator. Facebook a ajuns azi să fie tradus în 85 de limbi, cu 2 miliarde de utilizatori… În momentul de faţă, în lume există aproape 7 miliarde de abonamente la telefonia mobilă, la un total de 7,5 miliarde de locuitori. Peste 500.000 de aplicaţii sunt disponibile pentru posesorii de un smartphone. Trebuie să menţionăm şi ultima invenţie: obiectele din casă, conectate la Internet (cum se mai spune, the Internet of things), printre care căştile de realitate virtuală, sau chiar păpuşile conectate la Internet!
Faţă de această realitate, consumatorii întâmpină o serie de noi probleme, complet inexistente în urmă cu 30 de ani. În primul rând, sunt probleme tipice de consum: s-a plătit pentru un bun care nu corespunde reclamei, care nu vine niciodată, sau vine deja stricat, sau vine altceva decât s-a comandat. Vorbim aici de comerţul prin Internet, cu o tot mai mare dezvoltare, inclusiv în ţara noastră. Dar apar şi alte probleme, când un site cu ispititoare oferte ne informează că nu lucrează decât în anumite ţări; este vorba despre practică denumită „geoblocking”. În acest cadru se înscrie şi surpriza pe care o are un abonat la un serviciu de difuzat filme, care nu poate urmări serialul preferat dacă se află într-un alt stat membru al Uniunii Europene. De asemenea, există problema furtului de bani cauzat de plata cu cardul prin Internet, pentru care organizaţiile de consumatori – începând cu BEUC, organizaţia europeană a acestora – solicită Comisiei Europene aplicarea unor metode mult mai stricte privind securitatea tranzacţiilor. Până atunci, să lăsăm poliţia să-şi facă treaba…
În al doilea rând, există serioase îngrijorări privind gestionarea datelor personale ale utilizatorilor de Internet. Spre exemplificare, în prezent se desfăşoară o campanie promoţională în care o firmă  ne oferă splendide premii dacă cumpărăm îi punga cu cartofi prăjiţi. Pe ambalaj se află tipărit un cod, care trebuie trimis pentru a participa la tragerea la sorţi; toate bune şi frumoase, dar în prealabil firma de cartofi prăjiţi vrea să ştie multe date despre consumator, dintre care majoritatea nu au nicio legătură cu plăcutele momente de masticaţie. În mod similar se comportă mai toate aplicaţiile de smartphone sau tabletă: un program de jocuri, de meteo sau de muzică solicită acces la fişierele noastre, cu imagini şi texte, la mesajele de e-mail. Asociaţia daneză a consumatorilor a reacţionat la aceste abuzuri, realizând un video în care cumpărătorii la o cofetărie sunt întrebaţi, înainte de a primi bomboanele, care este numărul lor de telefon, al soţului sau alte date preluate în mod obişnuit de numeroasele aplicaţii de Internet. Păpuşica denumită Cayla, conectată la Internet, stă de vorbă cu copiii, dar şi face reclamă pentru o cutie sau alta de cereale; dar, mai ales, îngrijorător este faptul că informaţiile furnizate de copii sunt stocate la sediul producătorului… Pe drept cuvânt, organizaţiile de consumatori îşi manifestă preocuparea privind protecţia datelor personale; consumatorul furnizează date despre preferinţele sale, vârsta şi adresa lui, precum şi multe alte date, în mod conştient sau fără să ştie (o simplă fotografie digitală conţine multe informaţii pe care nu le vedeţi în mod normal); toate aceste date constituie o preţioasă marfă pentru comercianţi, care îşi vor adapta oferta potrivit cu preferinţele exprimate în trecut de acel consumator. Alţi comercianţi nu vând nici frigidere, nici televizoare, ci chiar datele oamenilor! Multe dispozitive cunosc poziţia noastră, nu doar în ce oraş suntem, dar şi pe ce stradă ! La fel de preocupantă este precizia cu care cunoaşte deplasările noastre firma de telecomunicaţii la care suntem abonaţi; o reclamă ţintită nu doar asupra unui anumit ins, ci şi aflat într-o anumită locaţie, iată visul secular al industriei publicităţii, devenit realitate astăzi.
Să marcăm aşadar ziua mondială a drepturilor consumatorilor printr-o atitudine prudentă faţă de ofertele primite pe dispozitivele conectate la Internet, pentru a nu risca să ajungem în situaţia în care marfa suntem chiar noi, consumatorii.
“Nu de puține ori constatăm că, după ce am căutat pe internet adresa unui magazin, a unui restaurant sau teatru, primim anunturi publicitare cu sugestii din același domeniu și din aceeași zonă geografică precum cea căutată anterior.  Acest procedeu de marketing se numește targetare sau publicitate contextuală, iar, dacă în unele momente poate fi utilă, uneori poate deveni supărător modul în care are loc o țintire deosebit de personalizată printr-o selectare precisă și complexă, pornind de la aspecte generale precum cele geografice (țară, oraș, cartier) și demografice (vârstă, sex), până la cele de natură comportamentală (preferințe, interese, hobby-uri, grupuri și comunități de care aparțin consumatorii). În cazul aplicațiilor pe mobil care, pentru a putea fi folosite, trebuie permis accesul la agenda telefonică și la contactele salvate în adresa de e-mail, se poate ajunge la primirea unor notificări cu privire la respectivele date care pot crea senzația violării vieții private (sugestii de prieteni comuni, evenimente, zile de naștere, locuri pe care persoanele din agendă le-au frecventat sau apreciat etc). Indiferent cât de bine cunoaștem drepturile consumatorului din lumea virtuală și oricât de prevăzători am fi când apelăm la comerțul online, reglementarea, inclusiv prin standarde etice și principii de responsabilitate în epoca digitală trebuie să fie reperele de bază pentru câștigarea încrederii consumatorilor și pentru siguranța  în folosirea acestor servicii.” Jurisconsult Calu Monica, expert APC în dreptul consumului.
„Din păcate, după 27 de ani de democraţie nu au avut loc schimbări importante în privinţa respectării drepturilor consumatorilor de către operatorii economici. Cei care fac afaceri în România nu au înţeles cât de important este consumatorul pentru business-ul lor. Majoritatea afacerilor din România nu au ca element central consumatorul, ci realizarea cu orice preţ, în orice condiţii şi într-un interval de timp cât mai scurt a unor profituri uriaşe. La această stare de fapt a contribuit şi statul român, care prin instituţiile sale nu a întreprins suficiente măsuri atât în plan legislativ, cât şi din punct de vedere al supravegherii pieţei, ca sa protejeze drepturile şi interesele consumatorilor români. În acest context, consumatorul român a fost supus unor experimente economice care, în unele situaţii, au dus la ruinarea a mii de familii, aşa cum s-a întâmplat în cazul creditării în franci elveţieni. La cele de mai sus, aş adăuga faptul că nici consumatorul român nu a înţeles importanţa susţinerii asociaţiilor de consumatori, care, în contextul economic şi politic actual, sunt singurele organizaţii care le pot apăra drepturile şi interesele economice.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.

Îngheţata cu arome artificiale – un produs nerecomandat copiilor

Atenţie părinţi ! Îngheţata cu arome artificiale favorizează apariţia sindromului ADHD la copii !

02 August 2016

Studiul privind calitatea sortimentelor de înghețată cu arome, precum și a celor cu fructe/suc de fructe face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor alimentare astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în zahăr și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat, în vederea realizării unui studiu privind calitatea înghețatei cu arome și a celei cu fructe/suc de fructe, 64 de sortimente de înghețată (39 înghețate cu arome și 25 înghețate cu fructe/suc de fructe), cu arome diferite (lime, căpșune, pepene roșu, cocos, banană, tiramisu, ciocolată, fructe de pădure, vanilie, rom, frișcă, mentă, cola, iaurt, kiwi și pepene galben) și cu conținut de suc de fructe (lămâie, ananas, fructe de pădure, căpșune, vișine, fructe tropicale, pepene roșu, pepene galben, ananas, cocos, cireșe și mango). Au fost analizate sortimente de înghețată fabricate/distribuite de către: Alpin 57 Lux (Sebeș-Alba), Nestle România, Macromex (București), Unilever România, România Hypermarche, Kubo Ice Cream Company (Piatra Neamț), Betty Ice (Suceava), Haagen Dazs (Germania), Maresi FoodBroker (Arad), Kaufland, Carrefour, G7 (Italia) și Corte Diletto Ltd (Bulgaria).

Studiul a fost realizat de către o echipă de experți din cadrul APC, coordonată de conf. univ. dr. Costel Stanciu.

La realizarea studiului s-au avut în vedere următoarele obiective:

  1. Îmbunătățirea nivelului de informare al consumatorului de înghețată cu arome sau suc de fructe prin furnizarea de informații rezultate în urma analizei acestor tipuri de produse.
  2. Identificarea ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs în vederea prezentării unor puncte de vedere privind calitatea acestora.
  3. Identificarea aditivilor alimentari din produsele analizate și prezentarea posibilelor efecte ale acestora asupra sănătății consumatorului de înghețată industrială.
  4. Prezentarea unor sugestii de consum.
La nivelul consumatorilor, trebuie să existe o distincție netă între înghețata facuta in casa și înghețata industrială. Prima se face din materii prime proaspete, iar comparativ cu cea industrială prezintă următoarele caracteristici: este produsă de același furnizor, prezintă un conținut mai redus de grăsimi (6…10% față de 8…12% în cazul celei industriale), are mai puțin aer în compoziție (max. 35%, adică mai puțin de jumătate față de cea industrială). Ingredientele specifice înghețatei facute in casa sunt, în ordine: laptele (min. 60%), zaharurile (14-24%) și smântâna (5…20%), eventual lapte praf – pentru echilibrarea conținutului proteic și a structurii, ouă, adaosuri diverse (cacao, semințe ș.a.) cu rol important în asigurarea echilibrului lichid-solid.

Înghețata industrială este produsă cu multe luni înainte de consum și este preparată din lapte praf, concentrate și sucuri de fructe și numeroși aditivi. În timpul răcirii se introduce în compoziție mult aer (până la 100…130% din volumul propriu), conferindu-se astfel compoziției moliciune și lejeritate. Pentru că se distribuie la distanțe mari, este nevoie de lanțuri frigorifice complexe și eficiente.

Pentru a alege în cunoștință de cauză, consumatorul de înghețată industrială trebuie să găsească pe eticheta acestui tip de produs alimentar suficiente informații atât în privința tipului de înghețată, cât și din punct de vedere al valorii nutriționale a produsului respectiv.

Analizând cele 25 de sortimente de înghețată cu fructe/suc de fructe din punctul de vedere al corelației dintre denumirea produsului și cantitatea ingredientului care apare în denumirea acestuia s-a constatat ca la înghețata cu fructe/suc de fructe, cantitatea de suc din produsele analizate variază, în medie, între 0,11% și 9,6%.

În ceea ce privește nutrienții conținuți de fiecare tip de înghețată analizată, facem următoarele precizări:

– toate produsele prezintă cel puțin o declarație nutrițională corespunzătoare pentru 100 grame produs finit.

– având în vedere faptul că în cele 64 de sortimente de înghețată există cantități mai mari sau mai mici de 100 de grame, majoritatea consumatorilor nu au deprinderea necesară de a calcula cantitatea de nutrienți asimiliată de organism în urma consumării cantității de înghețată din ambalajul respectiv. Totuși, la un număr redus de sortimente de înghețată, există, în tabelul aferent declarației nutriționale, valorile corespunzătoare pentru fiecare tip de nutrient din cantitatea de produs existentă în ambalaj.

În privința principalilor nutrienți, pe baza declarației nutriționale, s-a constat că înghețatele analizate prezintă valori mari în ceea ce privește:

carbohidrații care ating la unele produse nivelul de 38 grame din 100 grame produs, în timp ce zahărul adăugat atinge nivelul de 34,68 grame din 100 grame produs, respectiv de trei ori mai mult decât conține 100 ml de băutură răcoritoare pe bază de cola.

valoarea energetică în cazul sortimentelor de înghețata cu arome se situează între 82 kcal și 268 kcal, în timp ce la sortimentele de înghețată cu suc de fructe, aceasta ia valori între 85 kcal și 284 kcal.

  1. Identificarea ingredientelor folosite la fabricarea acestui produs în vederea prezentării unor puncte de vedere privind calitatea acestora.

Ce conține înghețata? Ingredientele regăsite în compoziția înghețatelor analizate sunt următoarele: apă, lapte praf degresat (0,1% grăsime) reconstituit, lapte condensat degresat, proteine din lapte, iaurt, zer pudră, proteine din zer, unt clarifiat, frișcă, praf din gălbenuș de ou, grăsime vegetală din nucă de cocos, ulei de cocos, ulei de palmier, ulei de rapiță, fibre de Psyllium, fibre de inulină, pesmet din grâu, sare iodată, extract de cafea, zahăr, sirop de glucoză, sirop de zahar invertit, sirop de caramel, dextroză, lactoză, fructoză, lecitină din soia, amidon, gelatină de porc, preparate aromatizante, concentrate vegetale cu rol de colorare, sfeclă roșie, curcumină, arome și pectine.

Legislația în vigoare precizează faptul că pe o etichetă ingredientele se menționează în ordine descrescătoare din punct de vedere al cantității regăsite în alimentul respectiv, adică primul ingredient se regăsește în produsul respectiv în cantitatea cea mai mare, cel de-al doilea ingredient se regăsește într-o cantitate mai mică decât primul,  ș.a.m.d.

Având în vedere acest aspect, s-a realizat o analiză din punct de vedere al primului ingredient și s-au constatat următoarele:

– la sortimentele de înghețată cu arome, 2 din 5 produse au ca prim ingredient laptele praf degresat (0,1% grăsime) reconstituit, iar 5 din 9 produse au ca prim ingredient apa;

– la sortimentele de înghețată cu suc de fructe, 3 din 7 produse au ca prim ingredient apa și tot atâtea laptele praf degresat reconstituit.

În compoziția fiecărui tip de înghețată industrială se regăsesc în medie 24 de ingrediente, comparativ cu înghețata tradițională unde se folosesc în medie 6 ingrediente.

În concluzie, în majoritatea înghețatelor analizate predomină grăsimile exotice hidrogenate de origine vegetală și zaharurile sub diverse forme.

  1. Identificarea aditivilor alimentari din produsele analizate și prezentarea posibilelor efecte ale acestora asupra sănătății consumatorului de înghețată industrială.

În cele 64 de sortimente de înghețată s-au identificat 31 aditivi alimentari, după cum urmează: E100curcumină, E102 – tartrazină,E 120 – carmin/coșenilă, E122 – azorubină, E124–roșu ponceau,E141 – complecși de cupru ai clorofilelor și clorofilinelor, E150a – caramel simplu, E150d – caramel cu sulfit de amoniu, E160c – extract de paprika, E162 – betanină, E202 – sorbat de potasiu, E211 – benzoat de sodiu E296 – acid malic, E322 – lecitină din soia/ floarea soarelui, E 330 – acid citric, E331 – citraţi de sodiu,  E401 – alginat de sodiu, E405 –propan-1,2-diol-alginat, E407 – caragenan, E410 – gumă de carruba, E412 – gumă de guar, E414 – gumă arabică, E415 – gumă de xantan,  E417 – gumă tara, E440 – pectin, E460 – gumă de celuloză, E468 – carboximetilceluloză, E471 – mono și digliceride ale acizilor grași, E476 – poliricinoleat de poliglicerină, E477 – esteri ai acizilor grași cu propilenglicol, E1520 – propilen glicol.

Dintre aditivii alimentari identificați în sortimentele de înghețată analizate, următorii aditivi sunt suspecți de apariția unor probleme grave de sănătate, astfel:

E102 – tartrazină, colorant sintetic. A fost interzis în SUA, Norvegia, Austria pentru că a fost considerat răspunzător de agravarea astmului, de producerea de iritații la nivelul pielii și de distrugerea ADN-ului.
E 120 – carminul este un colorant roșu strălucitor produs din insecte, coşenile, specie de gândac din America de Sud, uscate şi  zdrobite. Carminul nu este recomandat în alimentaţia copiilor pentru că poate produce hiperactivitate şi deficienţe de concentrare. Poate produce astm, alergii şi rinite.
E122 azorubina, un colorant roșu toxic, folosit și în industria textilă, ce poate produce astm sau hiperactivitate la copii. Poate produce reacții la persoanele care nu tolerează aspirina. Este un aditiv interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria și Norvegia.
E131 – albastru patent V este un colorant albastru violet care poate provoca reacții alergice, dermatită, tulburări de respirație și este potențial cancerigen. A fost interzis în Australia, SUA și Norvegia.
E133 – albastru briliant este un colorant albastru care poate provoca alergii la persoanele cu astm moderat.
E330 – acidul citric, agent de reglare a acidității. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalțului dentar, acesta favorizând apariția cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor şi nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.
E 407 – caragenan, agent de îngroșare. Unele studii au arătat că poate avea un efect toxic, putând provoca ulcer și cancer. Este interzis în UE în laptele praf de început pentru copii, ca o măsură de precauție.

„Înghețatele cu arome, respectiv cele cu fructe/sucuri de fructe, în majoritatea lor, nu sunt altceva decât amestecuri realizate din apă sau din lapte praf degresat (0,1% grăsime) reconstituit, uleiuri vegetale exotice, despre care nu ni se spune dacă sunt hidrogenate sau nu, gelatină animală, amidon, zahăr adăugat sub diverse forme și chimicale din belșug. Acest produs, dezechilibrat din punct de vedere nutrițional prin conținutul ridicat de zahăr adăugat, coloranți artificiali, conservanți și arome artificiale, nu trebuie consumat de către copii și persoane cu afecțiuni cardiovasculare, diabet și boli metabolice. Totodată, pentru a evita efectul cumulativ al aditivilor ingerați zilnic și prin consumul de alte alimente, trebuie consumat ocazional de către adulți, în cantități mici, de 40 – 60 de grame.” a precizat conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.
Prezentarea unor sugestii de consum
În privința modului în care trebuie consumată, un singur producător, respectiv SC Betty Ice SRL din Suceava, oferă consumatorilor următoarea sugestie de consum ”Mai lasă-mă 5 minute, apoi mă poți savura!”. În privința îngheșatei la caserolă, unii producători fac următoarea recomandare ”Pentru a-i savura gustul lăsați înghețata 15 minute la decongelat”. Nerespectarea acestor sugestii de consum poate duce la deteriorarea smalțului dentar și la apariția cariilor dentare. În situația în care înghețata se consumă cu înghițituri mari, există riscul inflamării amigdalelor. Înghețata se consumă cu lingurița, în porții mici, care trebuie ținute în gură până se topesc, numai în felul acesta putem savura aroma unei înghețate. Dacă se servește foarte rece, există riscul instalării vasoconstricției, adică are loc o micșorare a diametrului vaselor sanguine și, implicit, reducerea afluxului de sânge către organele corpului, fapt ce poate provoca dureri de cap, amețeli și tulburări de vedere. Înghețata nu se servește pe stradă, deoarece există riscul contaminării produsului cu particule de praf toxic.

 

Creme și uleiuri de plajă – studiu APC România

Laboratorul de chimie din cremele și uleiurile pentru plajă

27.06.2016

Studiul privind calitatea cremelor și uleiurilor pentru plajă face parte din Campania naţională de informare şi educare “Să învăţăm să gândim în termeni chimici”.
Alegerea unui produs cosmetic din grupa creme și uleiuri pentru plajă nu mai este un lucru atât de ușor de făcut, datorită multitudinii de ingrediente de natură chimică folosite la fabricarea acestora, dar și aspectelor ce țin de etichetare, coroborate și cu unele lipsuri de natură legislativă. La fel ca în toate acțiunile sale, APC își asumă misiunea să aducă la cunoștința consumatorilor informațiile necesare utilizării, în cunoștință de cauză, a cremelor și uleiurilor pentru plajă.

Sărutul soarelui – despre radiații
Pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc cu o suprafață de 1,5 metri pătrați în cazul unui adult și îndeplinește următoarele roluri: producerea vitaminei D, reglarea temperaturii și protecția împotriva razelor ultraviolete. În piele se află glandele sudoripare cu rol de reglare a temperaturii corpului, glandele sebacee care mențin epidermul moale și îl protejează de agenții externi și receptorii nervoși. Stratul profund al pielii este responsabil pentru producerea de melanină, care absoarbe razele ultraviolete nocive și creează un pigment care îi oferă pielii aspectul de bronz după expunerea la soare.
Energia Soarelui ajunge pe Pământ sub formă de radiații electromagnetice și sub formă de fluxuri de materie. Radiația solară este definită ca radiație electromagnetică, cu lungimi de undă din întreg spectrul undelor electromagnetice. Se consideră că majoritatea acestora sunt în spectrul luminii ultraviolete (UV), al luminii vizibile și al radiațiilor infraroșii (căldura). Se mai consideră că o mare parte a radiațiilor solare nocive care vin către Pământ sunt blocate de straturi de protecție („filtre“) din atmosfera înaltă a Pământului: „stratul“ de ozon, de exemplu, blochează o mare parte din radiațiile ultraviolete, care ajunse integral pe Pământ ar nimici aproape toate formele de viață în mai puțin de o jumătate de oră.
Problematică specială este dezvoltată în legătură cu radiațiile UV, care au cele mai multe efecte asupra corpului omenesc.

Categoria de radiații Proprietăți și efecte Protejare
UV-A – sunt dificil de filtrat, penetrează pielea până la dermă, dar și sticla, chiar unele straturi vestimentare
– responsabile de îmbătrânirea celulară și de apariția cancerului de piele
– efecte în timp; considerate totuși relativ sigure
– sunt aplicate în saloanele de bronzare
sunt filtrate doar de unele produse de protecție solară
UV-B – la început au fost considerate cele mai periculoase
– efecte mai rapide
– sunt intense în sezonul cald și la mijlocul zilei;
– produc arsuri cutanate
– sunt filtrate de sticla din geamul ferestrelor, de ochelari etc.
– sunt filtrate de aproape toate produsele de protecție solară
UV-C – sunt absorbite de stratul de ozon

În acest context s-a dezvoltat conceptul de protecție solară, care reprezintă totalitatea metodelor, materialelor și substanțelor care protejează omul împotriva efectelor radiațiilor UV.

Protecția solară pe înțelesul tuturor
Ce este SPF? Factorul de protecție solară – SPF indică gradul de protecție împotriva arsurilor solare al fiecărui produs printr-un număr care arată de câte ori este mai mare timpul care trece de la aplicarea cremei până la înroșirea pielii, față de timpul de înroșire a pielii fără aplicarea cremei. Valorile acestui factor variază de la 6 la 50+. Explicația ar fi valabilă la produsele SPF 15, dar medicii de specialitate avertizează că nu trebuie să ne imaginăm că un produs cu SPF 50 ne protejează triplu față de altul cu SPF 15, deși ambele ecranează foarte bine radiațiile UV-B. Concret, produsele cu SPF 6 absorb 87,5% din radiații, cele cu SPF 12 absorb 91,7% din radiații, SPF 15 absoarbe 94%, … iar SPF 50 absoarbe 98% din radiații.

În termeni standardizați, pentru o înțelegere facilă, toate cremele de protecție solară se supun următoarei clasificări:

  • cu nivel scăzut de protecție: SPF 6
  • cu nivel mediu de protecție: SPF 12
  • cu nivel înalt de protecție: SPF 15-25
  • cu nivel foarte ridicat: SPF 30-50
  • cu nivel extrem de ridicat: SPF 50+

Chimie și etichete
Analiza nivelului de toxicitate a ingredientelor a fost realizată de către o echipă de experți coordonată de dl. conf. univ. dr. Costel Stanciu. Atât medicii pediatri, cât și unii producători, prin mențiunile afișate pe ambalaj, nu recomandă ca acest tip de produs să aibă în compoziție următoarele substanțe: alcool etilic, parabeni (conservanti), ftalați, fenoxietanol, propilen glicol, glicerină, polietilen glicol, coloranți sintetici, alergeni, parfum, sulfați, alcali, Sodium Laureth Sulfate (SLES), Sodium Lauryl Sulfate (SLS), Polipropilen Glicol (PPG), ulei de parafină, materii prime derivate din uleiuri minerale, silicon, dioxan. Analizând informatiile de pe ambalajele a 46 de produse din portofoliul urmatoarelor branduri: A-Derma, Apivita, Bioderma, Clarins, Clinique, Collistar, Elmiplant, Fabulous, Garnier, Gerocossen, Gerovital, Jason, La Roche Posay, Alverde, Avene, L’erbolario, Sun Dance, Nivea, Plant Activ, Sensive, Skin Gard, Vichy, Lancaster si Biotherm, au reieșit următoarele:

  • 57% dintre produsele analizate au în compoziție parfum;
  • 39% dintre produsele analizate au în compoziție nanoparticule de dioxid de titan;
  • 36% dintre produsele analizate au în compoziție fenoxietanol;
  • 24% dintre produsele analizate au în compoziție polietilen glicol;
  • 21% dintre produsele analizate au în compoziție propilen glicol;
  • 20% dintre produsele analizate au în compoziție disodium EDTA;
  • 20% dintre produsele analizate au în compoziție parafina;
  • 15% dintre produsele analizate au în compoziție nanoparticule de tetramethylbutylphenol
  • 16% dintre produsele analizate au în compoziție coloranti sintetici;
  • 14% dintre produsele analizate au în compoziție alcool etilic;
  • 8% dintre produsele analizate au în compoziție nanoparticule de silica;
  • 7% dintre produsele analizate au în compoziție palmitat de retinol;
  • 7% dintre produsele analizate au în compoziție benzophenone-3;
  • 5% dintre produsele analizate au în compoziție ethylhexyglicerin;
  • 5% dintre produsele analizate au în compoziție parabeni/conservanti;
  • 1% dintre produsele analizate au în compoziție lilial;
  • 1% dintre produsele analizate au în compoziție BHT;

Parfumurile sintetice (flagrance) (există în 57% dintre produsele analizate) pot avea peste 200 de ingrediente în compoziția lor și conțin cantități mari de toxine și chimicale neafișate. De multe ori, parfumurile sintetice conțin ftalați care au rolul de a face persistent mirosul și care pătrund foarte rapid în piele crescând semnificativ riscul de diabet de tip 2. De asemenea, parfumul sintetic provoacă iritații ale pielii, dermatite, migrene, amețeli, tuse violentă, hiperpigmentare.
Titanium Dioxide (Dioxidul de titan) (există în 39% dintre produsele analizate) este un alt ingredient comun în unele creme solare. Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului  a clasificat Dioxidul de titan sau E171 ca posibil cancerigen pentru oameni. Efectele adverse ale absorbției de dioxid de titan pot fi: probleme hepato-biliare, alergii, boli ale sistemului digestiv, dereglări hormonale, tulburări nervoase, boli intestinale, creșterea colesterolului etc.
Phenoxyetanolul (există în 36% dintre produsele analizate) este un conservant folosit ca alternativă la parabeni și poate cauza alergii, toxicitate la nivelul organelor, iritații la nivelul pielii (dermatite) și ochilor. Potrivit Food and Drug Administration (FDA) din Statele Unite, phenoxyethanol-ul poate afecta sistemul nervos central și poate da stări de vomă.
PEG (Polyethylene Glycol) (există în 24% dintre produsele analizate) este un compus provenit din industria petro-chimică, utilizat la scară largă în industria cosmetică. Polyethylene Glycol-ul are rolul de a ajuta alte ingrediente să pătrundă mai ușor în piele, de a stimula absorbția. Această funcție a PEG este în special periculoasă atunci când produsul cosmetic conține și alte ingrediente dăunătoare, care pătrund astfel în piele mai ușor. Cu cât este mai mic numărul de după literele PEG, cu atât mai mult stimulează absorbția în piele. Este sintetic și poate cauza reacții alergice toxice, acnee, dermatită de contact și este potențial cancerigen.
Propylen glycol (există în 21% dintre produsele analizate) este un emulsificator și are rolul de a absorbi apa și de a păstra umiditatea în cosmetice. Acesta poate cauza iritații la nivelul pielii și ochilor, iar produsele cosmetice ce conțin Propylen Glycol le sunt total contraindicate persoanelor cu alergii, eczeme, psoriazis sau alte boli ale pielii.
Disodium EDTA (EDTA – acid etilendiaminotetracetic sintetizat din formaldehidă și cianură de sodiu) (există în 20% dintre produsele analizate) este un controlor de vâscozitate folosit pentru a preveni deteriorarea cosmeticelor și produselor de îngrijire. Acest ingredient alterează structura pielii permițând substanțelor chimice să pătrundă în straturile profunde ale pielii cauzând dermatita de contact și probleme hormonale.
Paraffinum liquidum este un produs sintetic al petrolului procesat chimic care se regăsește în 20% dintre produsele analizate. Acest ingredient poate provoca probleme respiratorii, alergii și iritații ale pielii, afecțiuni neurologice, boli renale, pulmonare, cancer.
Coloranții sintetici (există în 16% dintre produsele analizate) sunt folosiți cu scopul de a înfrumuseța aspectul compoziției. Aceștia conțin săruri ale metalelor grele care depozitează toxine în piele provocând acnee, hiperactivitate la copii, dureri severe de cap, mâncărimi la nivelul ochilor, iritații ale pielii și pot fi cancerigeni.
Benzophenone -3 (există în 7% dintre produsele analizate) – protejează cosmeticele și produsele de îngrijire personală de la deteriorare, absorbind, reflectând și împrăștiind razele UV. Food and Drug Administration (FDA) permite folosirea acestui ingredient ca protecție solară (nu necesită prescripție medicală) în concentrații de până la 6%. În Suedia folosirea acestui ingredient în cosmetice este interzisă. Benzophenone – 3/ Oxibenzona este un compus organic derivat al benzofenonei (benzofenona-3) și este frecvent întâlnită în cremele destinate protecției solare, fiind un absorbant pentru razele UVB și UVA.  Face deci parte din categoria filtrelor solare. Totuși, odată intrată în piele, oxibenzona acționează ca fotosensibilizator, astfel că expunerea la lumina soarelui poate deveni periculoasă. Reacții fotoalergice, disfunctionalități endocrine, modificări la nivel celular și chiar cancer sunt riscuri asociate oxibenzonei, potrivit unui număr mare de studii luate în considerare de specialiștii de la SKIN DEEP la realizarea fișei de evaluare a ingredientului.
Palmitatul de retinol (există în 7% dintre produsele analizate) este un derivat de vitamina A, care este și el asimilat prin piele și pare să fie responsabil pentru formarea de tumori ale pielii și leziuni canceroase interne. Oficial, palmitatul de retininol este considerat un ingredient inactiv, dar o serie de studii au arătat că acest aditiv se modifică sub influența soarelui și produce mari cantități de radicali liberi care pot duce la deteriorarea ADN-ului.
Parabenii (există în 5% dintre produsele analizate) sunt conservanți ce apar în cremele solare sub formă de „methyl-”, „ethyl-” și „propyl-paraben” și se regăsesc în produsele analizate. Provoacă alergii și probleme respiratorii. Dereglează sistemul hormonal, producând un exces de estrogen, ceea ce poate duce la cancer de sân. În plus, studiile arată că methylparabenul aplicat pe piele reacționează cu razele UVB, ceea ce duce la îmbătrânirea prematură a pielii și la distrugerea ADN-ului. Din păcate, funcția parabenilor, adică cea de conservare a produselor cosmetice a fost preluată de altă categorie de substanțe chimice, cunoscută sub denumirea de chelatori și anume Tetrasodium EDTA sau Disodium EDTA. Rolul acestor substanțe este de a păstra culoarea și parfumul cremelor pentru plajă, adică de a împedica râncezirea produselor. Deci, urmăriți pe eticheta cremelor și uleiurilor pentru plajă și aceste două substanțe!
Butylphenyl methylpropional (lilial) (există în 1% dintre produsele analizate)ingredient parfum, rol de mascare/acoperire a mirosului. Conform Directivei UE 1223/2009, acest ingredient este inclus pe lista cu substanțe alergene (Anexa 3 – Substanțe pe care produsele cosmetice nu trebuie să le conțină decât cu anumite restricții). Butylphenyl Methylpropional trebuie indicat pe etichetă atunci când este folosit în concentrații mai mari de 0.001% în produsele pentru îngrijirea pielii de tip leave-on, și 0.01% în produsele pentru îngrijirea pielii care se clătesc, de tip rinse-off.
Ethylhexyglicerin (există în 5% dintre produsele analizate) poate cauza reacții alergice și iritații. Multe produse cosmetice ce se pretind a fi „fără conservanți” conțin acest conservant.
BHT (Hidroxitoluen butilat) (există în 1% dintre produsele analizate) este un antioxidant care are rolul de prevenire sau încetinire a deteriorării cosmeticelor sau produselor de îngrijire personală, deteriorare datorată reacțiilor chimice cu oxigenul. BHT poate provoca leziuni la nivelul ficatului și apariția de tumori, este alergen pentru piele și ochi și de asemenea este potențial cancerigen. Deja interzise în Uniunea Europeană, BHA și BHT sunt folosite ca stabilizatori și conservanți în produsele cosmetice. BHA este considerat un agent cancerigen. BHT este un ingredient pe bază de toluen, care este un iritant moderat și poate favoriza apariția tumorilor.

 „Din păcate, alegerea unei creme de protecție solară pentru copii, de către cei mai mulți părinți, se face având în vedere doar prețul și reclama făcută produsului respectiv pe posturile de televiziune. Cei care procedează în acest mod nu fac altceva decât să-și expună în mod constant copiii unor combinații de substanțe chimice care pe termen mediu vor genera afecțiuni medicale pentru a căror tratare/ameliorare se vor cheltui sume mari de bani. De aceea, pentru a nu pune în pericol viața copiilor voștri, vă recomand să NU cumpărați acele creme care conțin parabeni/conservanți, alcool etilic, ftalați, formaldehyde, silicon, nanoparticule de silică, nanoparticule de dioxid de titan, nanoparticule de tetramethylbutylphenol, coloranți sintetici, sodium lauryl sulfate (SLS), polietilen glicol (PEG-uri), fenoxietanol, uleiuri minerale, benzophenone-3, nickel, alergeni cunoscuți, parafine, parfum sintetic. Având în vedere compoziția chimică a unor astfel de produse, ne exprimăm temerea în legătură cu potențialul cancerigen, mutagen sau toxic al unor ingrediente, care creează o lipsă de siguranță pentru consumatori.  Dacă luăm în calcul denumirea „parfum” acesta poate avea peste 200 de ingrediente în compoziția lui. Cele mai multe produse indică doar cuvântul parfum în lista ingredientelor. Câteva dintre problemele pe care le cauzează aceste parfumuri sunt: migrenele, amețeală, iritații ale pielii, hiperpigmentare, tuse violentă, vomă. Acesta este motivul pentru care sfătuim consumatorii să evite produsele destinate copiilor care conțin parfumuri și facem un apel către instituțiile statului să verifice modul în care producătorii respectă legislația în vigoare. Faptul că suntem atenționați de către unii producători asupra acestui lucru, dovedește că unele ingrediente din compoziția chimică a acestor produse pot provoca anumite afecțiuni medicale copiilor voștri. Având în vedere că în acest tip de produs predomină ingredientele de natură chimică, consumatorii trebuie să se informeze în prealabil la medicul pediatru/dermatolog. Totodată, vă recomand să nu cumpărați acele creme de protecție solară care nu au informații suficiente/clare referitoare la data de expirare și al căror tub nu prezintă un sigiliu, care, de fapt, oferă siguranță în privința necontaminării conținutului produsului respectiv. Termenul de valabilitate al produsului trebuie întotdeauna să fie un criteriu important în alegerea produsului. Nu vă lăsați păcăliți de anumite mențiuni, cum ar fi: cea mai bună cremă pentru copii, dezvoltată împreună cu medicii pediatri, recomandări ale asociațiilor profesionale etc, care apar pe ambalajul unor creme și uleiuri de protecție solară, acestea sunt folosite numai în scop de marketing pentru a vă convinge să cumpărați acele produse.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte Asociația Pro Consumatori.

Studiul complet poate fi citit aici.

Share
+1
Forward
Conf. Univ. Dr.
Costel Stanciu
Președinte al APC
0723 004 407

%d blogeri au apreciat: