Category Archives: Euroconsumatori
Scrisoare deschisă – Naționalizarea asociațiilor de consumatori
Comunicat de presă din partea APC România
13 februarie 2019
Ne-a produs o reală preocupare proiectul de act normativ publicat pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la secţiunea „Transparenţă legislativă”, având titlul „Ordonanță de urgență (iarăşi „de urgenţă”!) privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției consumatorilor”.
Motivul îngrijorării noastre este modificarea OG 21/1992, prin care la art. 30 se adaugă paragraful (2), cu următorul conţinut: „Asociațiile de consumatori vor informa anual Autoritatea cu privire la activitatea desfășurată în anul precedent, adunările generale precum și situațiile economice.”
Aparent, n-ar trebui să ne îngrijorăm, întrucât Asociaţia Pro Consumatori publică raportul de activitate atât pe site-ul propriu, cât şi în Monitorul Oficial, în calitate de organizaţie de utilitate publică. Cine este curios să afle ce activităţi am avut, se poate informa fără probleme.
Problema este că vedem în această modificare încă un pas către „naţionalizarea” mişcării consumatorilor, cu alte cuvinte un pas în direcţia însuşirii de către stat a tuturor activităţilor incluse în protecţia consumatorilor.
Poate este bine de reamintit autorităţilor că protecţia consumatorilor s-a născut în sânul societăţii civile, atât în ţara de origine, SUA, cât şi în ţara noastră. Asociaţia Pro Consumatori s-a înfiinţat în anul 1990 (februarie!), iar OPC (actuala ANPC) în anul 1992. Dacă autorităţile preiau activităţi specifice organizaţiilor neguvernamentale de protecţia consumatorilor, cum sunt testele comparative, informarea şi educarea consumatorilor, ne întrebăm când vor mai avea timp să investigheze neregulile de pe piaţă, să efectueze inspecţii şi controale tematice şi, mai ales, să rezolve reclamaţiile consumatorilor.
De altfel, un pas important în direcţia „naţionalizării” l-a făcut Autoritatea în anul 2017, când a trecut sub propria autoritate Centrul European al Consumatorilor (ECC), preluându-l de la APC România. Astfel, asociația nostră nu a mai beneficiat de finanţarea acestui centru, cum nu beneficiau de finanţare nici alte asociaţii de consumatori. Însă, şi în această situaţie, tot „Europa” este de vină: ECC este un proiect înfiinţat de Comisia Europeană, pe care îl câştigă, cu finanţare cu tot, cine prezintă o aplicaţie mai convingătoare. „Vina” asociaţiei noastre a fost că a câştigat, în fiecare an, timp de 10 ani, încrederea CE, în urma unui concurs. Iar finanţarea a fost asigurată ca în cazul multor altor proiecte: majoritatea de către Comisia Europeană și, doar o mică parte, revenea autorităţilor româneşti. Iar acestea au găsit o soluţie deloc fericită: fondurile pentru sprijinirea asociaţiilor de consumatori au fost redirecţionate pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de CE. Bineînţeles, această decizie a indus o stare de nemulţumire şi suspiciune în rândul asociaţiilor de consumatori, deşi, teoretic, autoritatea ar fi trebuit să le sprijine. Cu toate acestea, de când ECC a fost preluat de ANPC, nu se cunosc cazuri în care vreo asociaţie să fi primit vreun sprijin financiar din partea statului.
Revenind la obligaţia preconizată, ne întrebăm: ce să facă ANPC cu acest raport? Şi dacă nu-i place, care sunt consecinţele? Va lua oare măsuri de sprijinire a asociaţiilor? Va da un ordin de desfiinţare a oricărei asociaţii care nu corespunde înaltelor sale exigenţe (de altfel nespecificate)? Iar, în ce priveşte raportarea situaţiei economice, ea ar avea rost dacă asociaţiile ar trebui să dea socoteală despre finanţarea primită din partea statului; în acest caz, nu am avea nicio rezervă. Dar atunci când un astfel de sprijin nu există, ne menţinem poziţia conform căreia singurii noştri judecători sunt consumatorii; cu resursele despre care declară că sunt insuficiente, ANPC ar face mai bine să efectueze inspecţii şi controale care vizează agenţii economici și nu asociaţiile de consumatori.
Dar mai este o problemă: în nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă există secţiunea a 6-a – Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ. Aici aflăm că „proiectul de act normativ nu tratează acest aspect”, adică n-are nicio legătură cu organizaţiile neguvernamentale. Cu alte cuvinte, la ce bun să consultăm organizaţiile neguvernamentale, dacă modificările nu le privesc. Acesta este un neadevăr evident şi o demonstraţie a lipsei de disponibilitate la dialog şi cooperare din partea ANPC. Orice jurist ar găsi aici un argument pentru respingerea proiectului.
Mai mult, decizia reprezintă o neîndeplinire a unei prevederi în OG 21/92, care spune că „asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii: de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative […]” (art. 38 lit. e). Or, APC România nu a primit nicio adresă privind intenţia de modificare a ordonanţei menţionate, iar dacă ANPC
consideră că publicarea pe site reprezintă o consultare, atunci şi Asociaţia poate considera că publicarea raportului său pe site reprezintă o informare.
De altfel, Autoritatea mai are minusuri la îndeplinirea obligaţiilor legale: nu s-au mai ţinut de mulţi ani şedinţe ale Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilo! Pentru că, iată ce zice ordonanţa cu pricina: „Art. 44. – La nivel central şi local – judeţ, oraş, comună – se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor”.
Din aceste consilii constituite în 1992 fac parte şi asociaţiile de consumatori. Ele s-au constituit, dar când a fost ultima lor întrunire? Oricum, în raportul Autorităţii pe anul 2017, existent pe site, nu există nici o referinţă.
Iată în continuare un alt exemplu de „naţionalizare” a activităţilor desfăşurate de asociaţiile de consumatori. Este vorba despre centrele de consultanţă şi informare ale consumatorilor, care, spune ordonanţa, pot fi organizate la nivel de birouri în structura organizatorică a asociaţiilor de consumatori (art. 38). Asociaţia noastră a avut un astfel de centru. Art. 39 indică şi faptul că ele sunt finanţate de bugetul de stat, pentru salarizarea personalului, cheltuieli pentru sediu şi altele. Dar ce citim în raportul menţionat? Iată: „au fost înființate Centre de informare și consultare informatizată la nivelul comisariatelor teritoriale.” Aşadar, nu doar că nu se mai finanţează, ci ele funcţionează în cadrul ANPC!
Afirmaţiile noastre nu sunt subiective, ele îşi găsesc raţiunea în chiar textul legii. Iată:
„Art. 36. – Asociaţiile de consumatori sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei publice prevăzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor…”
Şi mai departe:
„Art. 37. – Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii: a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor; b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;” …. Nimic din cele de mai sus.
Dar nu numai că asociaţiile nu sunt sprijinite, ci ele sunt trimise în mod aprioric sub incidenţa Codului Penal, atunci când citim pe pagina de internet că: „Preşedinţii asociaţiilor sunt obligaţi să aducă la cunoştinţa membrilor asociaţiei drepturile şi obligaţiile acestora, conform OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, în caz contrar considerându-se că aceştia încurajează practicile ilegale de control, acest lucru putând fi asimilat cu fapta prevăzută la art. 48, alin. 2 Cod Penal.”
Este de mult timpul pentru o schimbare majoră în relaţiile dintre Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi organizaţiile neguvernamentale de profil.
Asociaţia Pro Consumatori aşteaptă de la ANPC nu doar sprijin financiar acordat asociaţiilor, conform legii, ci şi un sprijin etic, un vot de încredere pentru munca acestora, considerarea lor drept parteneri preţioşi în activitatea de protecţie a consumatorilor.
Suntem convinşi că modul în care vedem situaţia este obiectiv, pertinent şi s-ar cuveni să genereze o reacţie adecvată, la fel de pertinentă şi de obiectivă.
“ANPC este o instituţie moartă pentru consumatori, decesul acesteia a avut loc în urmă cu 10 ani, când a susţinut interesele băncilor prin OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. ANPC este responsabilă de cele peste 17.000 de procese dintre consumatori şi bănci care au provocat pierderi mari consumatorilor şi au dus la apariţia unei noi profesii – specialistul în insolvenţa persoanelor fizice, poate asta s-a şi dorit în anul 2010, ruinarea a mii de români şi crearea a 25 de specialişti în insolvenţa persoanelor fizice, care să lucreze în ANPC. Nimic nu se va schimba la această instituţie fundamentală a statului atât timp cât va rămâne în coordonarea ministrului economiei. ANPC trebuie reorganizată după modelul Consiliului Concurenţei şi pusă în relaţie de subordonare cu Parlamentul României, iar activitatea de supraveghere a pieţei pentru noua instituţie să se facă asupra tuturor entităţilor economice implicate în lanţul alimentar de la fermă la furculiţa consumatorului. Toţi preşedinţii acestei instituţii după anul 2010 nu au dus o politică pro consumatori în sensul apărării drepturilor şi intereselor consumatorilor, ci o politică împotriva acestora! În ultimii ani, ANPC prin numeroase propuneri legislative a reuşit să preia toate activităţiile specifice asociaţiilor de consumatori, cum ar fi: informarea şi educarea consumatorilor, consultanţa de specialitate, soluţionarea alternativă a litigiilor şi insolvenţa persoanelor fizice. De fapt, ANPC ar vrea să le facă pe toate, însă nu face nimic pentru a-i proteja pe consumatori! Actualul preşedinte al ANPC nu doreşte să sprijine financiar asociaţiile de consumatori aşa cum prevede legea de organizare şi funcţionare a acestei instituţii. În concluzie, actuala conducere a ANPC duce aceeaşi politică păguboasă ca a predecesorilor săi, ba mai mult, îşi doreşte şi dispariţia asociaţiilor de consumatori!” conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.
Atașăm prezentei susținerea comisarului european pe justiție, consumatori și egalitate de gen dna. Vera Jourova, în legătură cu necesitatea finanțării asociațiilor de consumatori,
ca răspuns la scrisoarea deschisă adresată Comisiei Europene de directorul general al Organizației Europene a Consumatorilor(BEUC) față de lipsa totală de susținere din partea statului a asociațiilor de consumatori din România și Ungaria.
Scrisoarea deschisă a fost depusă la registratura urmatoarelor instituții și partide: Secretariatul General al Guvernului României, Ministerul Economiei, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Partidul Social Democrat, Partidul Alianța Liberalilor și Democraților, Partidul Național Liberal, Partidul Uniunea Salvați România și Partidul Mișcarea Populară.
Consumatorul român între neputința autorităților române și demersurile legislative ale Comisiei Europene
|
|||
|
Ghid pentru Black Friday
|
||
|
Totul despre murături cu și de la APC România
Castraveţi din India, muraţi în România, cu soluţie de dezgheţare a drumurilor şi metabisulfit de potasiu!
Castraveţi în oţet cu zaharină sodică şi acesulfam de potasiu!
Castraveţi în oţet cu acid ascorbic, riboflavină şi 9 linguriţe de zahăr!
Unul din patru borcane de castraveţi în oţet conţine soluţie de dezgheţare a drumurilor!
Gogoşari în oţet cu acid citric!
8 din 10 borcane de gogoşari în oţet conţin acid citric!
Unul din 4 borcane de gogoşari în otet conţine soluţie de dezgheţare a drumurilor!
Ardei capia copţi, în oţet, cu soluţie de dezgheţare a drumurilor şi zaharină!
Unul din două borcane de ardei capia copti, în oţet, conţine soluţie de dezgheţare a drumurilor!
3 din 10 borcane de ardei capia copţi, în oţet, conţine zaharină!
Sfeclă roşie, în oţet, cu arome şi zaharină!
Salată de sfeclă roşie, în oţet, cu acid citric şi soluţie de dezgheţare a drumurilor!
Varză tocată, murată, cu acid citric şi acid ascorbic!
Pepene murat cu acid lactic!
Asociația Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România – APC România, înfiinţată în anul 1990), organizaţie de utilitate publică, membră a Organizației Europene a Consumatorilor, a analizat conţinutul a 52 mărci de murături, comercializate în marile structuri comerciale. Acest studiu face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. APC nu este finanțată de statul român!
Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât să facă achiziții în cunoștință de cauză pentru familiile lor.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.
Experții APC au analizat conţinutul a 20 mărci de castraveţi în oţet sau cu saramură, 11 mărci de ardei capia copţi, în oţet, 5 mărci de gogoşari în oţet și alte 16 mărci de murături (gogonele în oţet, pepene murat, conopidă în oţet, salată asortată de legume în oţet, salată de sfeclă roşie în oţet, varză tocată murată, ciuperci murate.
Conservele constituie o temă perenă a consumatorilor din toată lumea și din toate timpurile. Pretutindeni s-a simțit și se simte nevoia consumării/folosirii unor bunuri în afara sezonului, mai ales când acele bunuri constituie baza consumului unei familii ori unei populații. Se înțelege că există o sezonalitate a producției de bunuri, în contrast cu o nevoie constantă, uneori cotidiană, de consum, soluția acestei relații constituind-o conservarea și păstrarea/prezervarea conservelor. Nevoia de conserve a avut și are numeroase ipostaze particulare. Cea mai frecventă nevoie este legată de prelungirea duratei de folosire a unui aliment dincolo de sezonul său (perioada de recoltă) sau evenimentul procurării (vânătoare, sacrificare). Metode comune și facile de conservare pot întinde durata de folosire a alimentelor la de peste două-trei ori durata de menținere naturală, fără conservare, a alimentelor considerate; când se folosesc metode mai laborioase, duratele de conservare pot să se întindă ușor la sezonul următor de recoltă (adică un an), sau la de mai multe ori acest termen (conservele, chiar de pește, ambalate metalic sunt sigure la consum minimum trei ani). Or, aceste realizări dau posibilitatea dirijării stocurilor de producție realizate oriunde să ajungă la consumatori fără pierderi mari.
La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:
- Analiza ingredientelor folosite la fabricarea murăturilor pentru prezentarea unor puncte de vedere;
- Analiza informațiilor nutriționale;
- Analiza aditivilor alimentari folosiţi la fabricarea murăturilor pentru prezentarea unor puncte de vedere;
- Prezentarea avantajelor și a regulilor specifice preparării conservelor de casă.
1. ANALIZA INGREDIENTELOR FOLOSITE LA FABRICAREA MURĂTURILOR PENTRU PREZENTAREA UNOR PUNCTE DE VEDERE
Ingredientele regăsite în compoziția sortimentelor de murături analizate sunt următoarele: apă, sare, zahăr, ardei gras roşu, ardei paprika, ardei de Jamaica, ardei iuţi, ceapă, varză albă, pepene, ghebe, ciuperci, gogonele, mere, păstârnac, piper boabe, mărar, morcov, usturoi, boabe de muştar, oţet din vin, oţet din cereale, oţet din alcool, oţet din vin alb, oţet din porumb, sirop de glucoză-fructoză, verdeaţă, seminţe de coriandru, plante aromate, foi de dafin, frunze de ţelină, cimbru, coriandru, ienibahar.
Cele mai frecvente modificări ale produselor supuse conservării și păstrării se referă la schimbarea caracteristicilor fizice (de formă și senzoriale, ale structurii), producerea de reacții și substanțe de reacție (gaze, lichide), pierderea de umiditate și substanțe utile, dezvoltarea de medii cu elemente microbiene dăunătoare sau chiar folositoare (bacterii, mucegaiuri, ciuperci) etc. Metodele de conservare industriale sunt considerate acelea care presupun tehnică și resurse ce depășesc condiția bucătăriei unui menaj. De regulă, sunt sigure împotriva riscurilor de intoxicare, dar nu se bucură de încrederea consumatorilor informați, care știu că multe din aceste metode implică și principiul adăugării substanțelor de protecție (aditivi), motiv pentru care sunt suspectate de riscuri pe termen lung; mai mult, în afară de folosirea aditivilor, se știe că în industria alimentară se folosesc și trucuri tehnologice menite să crească randamentele, productivitatea şi profitul. Dacă se mai ia în calcul și faptul că nu există certitudinea faptelor și a calității declarate, totul înclină în favoarea opțiunii pentru conservele de casă. Aceste metode sunt mai ales metode combinate, cum este cazul liofilizării, care înseamnă o uscare a alimentului la temperaturi negative, foarte scăzute, larg aplicată în cazul congelării semifabricatelor alimentare (fructe, legume, leguminoase, carne, cafea, hrană pentru alpiniști). Metodele bazate pe principii unice (ultrafiltrare, ionizare) reclamă mijloace cu totul speciale.
2. ANALIZA INFORMAȚIILOR NUTRIȚIONALE
Valoarea energetică per 100 grame produs variază între 11 kcal și 31 kcal.
Cantitatea de zahăr adăugat variază între 1,82 grame și 15 grame per 100 grame produs.
Produsele analizate au un conţinut ridicat de sare, care variază între 1,13 grame şi 2,7 grame/per produs. Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât media au o presiune sanguină mai mare și au un risc crescut de hipertensiune arterială. Consumul excesiv de sare a mai fost pus în legătură și cu alte afecțiuni agravate de retenția de apă provocată de sare: insuficiență cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, afecțiuni ale rinichilor și litiază renală, edemul, accidentul vascular cerebral, osteoporoză etc. Un adult are nevoie de 1,6 grame de sodiu zilnic, pe care și-l procură dintr-o linguriță rasă de sare (6 grame).
3. ANALIZA ADITIVILOR ALIMENTARI FOLOSIŢI LA FABRICAREA MURĂTURILOR PENTRU PREZENTAREA UNOR PUNCTE DE VEDERE
În cele 52 de produse analizate s-au identificat 10 tipuri de aditivi alimentari, după cum urmează: clorură de calciu, acid citric,
acid lactic, acid ascorbic, acid acetic, riboflavină, zaharină sodică, acesulfam de potasiu, metabisulfit de potasiu, metabisulfit de sodiu şi arome.
E101 – riboflavina este un colorant galben sau galben portocaliu care are o solubilitate scăzută.
E223 – metabisulfitul de sodiu este un conservant care poate provoca reacții alergice la persoanele sensibile la sulfiți, incluzând reacții respiratorii la astmatici, șoc anafilactic sau altfel de reacții alergice la persoanele sensibile.
E224 – metabisulfitul de potasiu este un conservant care poate provoca reacții alergice la persoanele sensibile la sulfiți, incluzând reacții respiratorii la astmatici, șoc anafilactic sau altfel de reacții alergice la persoanele sensibile.
E270 – acidul lactic este folosit ca stabilizator si conservant. Poate produce reacţii alergice ca mâncărimi, inflamarea limbii şi a mucoaselor, respiraţie greoaie, secreţii nazale, favorizează subţierea smalţului dentar şi apariţia cariilor, poate irita mucoasele sistemului digestiv producând diverse afecţiuni digestive. Alimentele ce conţin E270 nu trebuie consumate de bebeluşi şi copii mici pentru că ei nu deţin echipamentul enzimatic necesar metabolizării acestuia.
E300 – acidul ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză și care în cantități mari poate produce diaree, atacă smalțul dinților și formarea calculilor la rinichi.
E330 – acidul citric este unagent de reglare a acidității. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalțului dentar, acesta favorizând apariția cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor şi nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.
E509 – clorură de calciu (în unele 
sortimente de tofu se folosește ca potențiator de arome, agent de întărire și acidifiant). Acumularea clorurii de calciu în organism (hipercalcemie) determină o serie de reacții, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, bufeuri, greață și vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie, pietre la rinichi, comă.
E950 – acesulfam de potasiu este un îndulcitor sintetic care are o putere de îndulcire de 200 de ori mai mare decât zahărul, lipsit de calorii și asupra căruia există suspiciuni privind declanșarea unor afecțiuni identice cu ale aspartamului.
E954 – zaharina este un îndulcitor artificial care este de 200-700 de ori mai dulce decât zahărul şi este folosit foarte des
în combinaţie cu alţi îndulcitori pentru a ascunde defectele acestora (gust, stabilitate etc.). Se foloseşte foarte des în combinaţie cu ciclamatul şi cu aspartamul în produsele “light”.
Arome – termenul se referă la produsele care nu sunt destinate consumului sub această formă şi care sunt adăugate produselor alimentare pentru a le da sau modifica mirosul și/sau gustul.
4. PREZENTAREA AVANTAJELOR ȘI A REGULILOR SPECIFICE PREPARĂRII CONSERVELOR DE CASĂ
Puțini dintre consumatorii contemporani conștientizează faptul că priceperea și cunoștințele în materie de conservare a hranei au constituit una din condițiile perpetuării societății umane. Societatea contemporană, cel puțin cea europeană, a fost (cu unele excepții) beneficiara unui timp de pace în ultimele șapte decenii, perioadă în care grija hranei cotidiene nu s-a pus în termeni tragici. Acesta este și motivul pentru care cunoștințele generației tinere în această problematică sunt firave. Dar cei înțelepți ar trebui să trateze această problemă cu luare aminte și responsabilitate. Pentru că este o temă strict legată de supraviețuire.
Noțiunea conserve de casă semnifică acele conserve care sunt realizate în condițiile bucătăriei casnice. Un spor de semnificație (și valoare pentru consumator) este atribuit conservelor preparate chiar în gospodăria proprie.
Atuurile conservelor de casă sunt susținute cel puțin de următoarele considerente:
- ingredientele au fost alese în conformitate cu propriile gusturi;
- preparativele și igienizarea ingredientelor s-au desfășurat la nivelul pretențiilor proprii;
- tehnologia de lucru s-a bazat pe rețeta dorită, instrumentele și inventarul propriu;
- pentru păstrare s-au folosit vase igienizate la nivelul pretențiilor proprii.
Față de aceste considerente, valabile integral în cazul produselor realizate de consumatori și/sau sub supravegherea lor, există un prag intermediar al satisfacției pentru consumatorii conservelor de casă realizate de alte persoane (cazul produselor comercializate în târgurile de produse tradiționale, pentru care există o opinie generală favorabilă, dar nu certitudini!).
Principalele rigori impuse la prepararea conservelor de casă vizează:
- spălarea mâinilor și repetarea spălării ori de câte ori se impune pe parcursul lucrului (după mâncare, fumat, manipularea de vase și obiecte nespălate, folosirea toaletei);
- spălarea ustensilelor și vaselor/recipienților pentru conserve cu detergent și clătirea cu apă curată; recipienții din sticlă, cu capac filetat sunt mai practici;
- ținând seama că bureții de vase și cârpele de bucătărie constituie un rezervor de microorganisme în bucătărie, este de înțeles regula schimbării acestora cu unele noi atunci când se prepară conserve;
- trebuie pregătite suficiente vase pentru cantitatea de materii prime de conservat: un sfat bine știut de cunoscători spune că volumul vaselor trebuie să fie cel puțin dublu față de cantitatea de legume de conservat (adică pentru 20 kg de legume sau fructe este nevoie de cel puțin 40 litri volum de vas);
- conservele de tip „produs finit“ trebuie preparate în vase din oțel inoxidabil ori vase emailate, nu în vase de aluminiu ori cupru;
- legumele și fructele trebuie să fie coapte, proaspete, din producție locală, fără defecte și putregai;
- aroma se menține dacă prepararea se face în maximum 12 ore de la recoltare;
- oțetul folosit ca ingredient să fie alb (păstrează culoarea ingredientelor) și să aibă min. 6 grade;
- sarea pentru conserve să fie brută (sare de salină ori sare marină), neiodată;
- spălarea ingredientelor (legume, fructe) se face sub jet de apă; după spălare, se mai mențin câteva minute în apă cu puțin bicarbonat de sodiu pentru extragerea reziduurilor de pesticide;
- după completa uscare a apei de pe materiile prime, acestea se pot fragmenta, curăța de sâmburi etc.; o șarjă de lucru e bine să nu depășească două ore (de la tăierea ingredientelor până la punerea în recipiente);
- opărirea legumelor care urmează a fi congelate este esențială pentru păstrarea aromei, culorii, texturii și vitaminelor; se face prin cufundarea a câte 500 g legume în 5 litri de apă clocotită, pentru câteva minute (3-4 minute plantele aeriene, 5-7 minute rădăcinoasele); după opărire, se face răcirea imediat în apă cu gheață, apoi imediat se scurge apa (pentru a nu pierde sărurile minerale din legume);
- recipientele cu conserve nu se umplu complet, ci se lasă un spațiu liber de 1-2 cm; bucățile de legume/fructe să fie sub lichid; eventualele bule de aer se scot cu o spatulă/lamă de cuțit; gura borcanului trebuie ștearsă bine cu un prosop curat care nu lasă scame; capacele se filetează ferm;
- sterilizarea conservelor se face în vase mari, mai înalte decât borcanele: se pun bucăți de hârtie sub și între borcane, se adaugă apă rece cel puțin la nivelul conservei din borcan și se pune vasul cu borcane la fiert, pe un disc metalic; durata fierberii se calculează din momentul în care apa începe să clocotească și este de 20-35 minute în funcție de felul conservei și capacitatea borcanelor (borcanele mai mari de 600 g se fierb mai mult);
- după oprirea focului, se așteaptă câteva minute, apoi borcanele se învelesc într-o pătură groasă din lână, unde rămân fierbinți 24 de ore (alternativă: borcanele pot fi lăsate câteva ore în vasul cu apă fierbinte în care au fost sterilizate, sub capac);
- după 24 ore (sau după scoaterea din vasul cu apă și ștergere), se verifică starea ambalajelor: la apăsare, capacele nu trebuie să aibă joc (care e semn că borcanul sau capacul sunt defecte ori închiderea nu a fost fermă; produsul se trece în alt borcan și se resterilizează);
- borcanele care sunt în regulă se etichetează (conținutul, data etc.) și se pun la raft (în spațiu rece, uscat, întunecos, aerisit);
- controlul borcanelor se repetă când se aduc pentru consum: nu se consumă conservele din borcanele cu conținut tulbure, care prezintă miros suspect sau alte trăsături anormale;
- recipienții desfăcuți în care au mai rămas conserve se păstrează obligatoriu la frigider, iar conținutul trebuie consumat în maximum câteva zile (în cazul sosurilor, mâncărurilor), până la maximum 30 de zile (în cazul conservatelor cu oțet);
- legumele și ierburile pentru aromă care urmează să fie conservate în ulei se opăresc câteva minute în apă cu oțet, în părți egale; după zvântare completă pe un prosop curat, legumele/plantele se introduc în recipient, se acoperă complet cu ulei, se îndepărtează bulele de aer și se pasteurizează; dacă uleiul este absorbit rămân plante peste nivelul uleiului, se completează cu ulei și se reia pasteurizarea;
- legumele pentru murat se pot opări pentru a îndepărta orice temere față de posibilele surse de intoxicație botulinică (una din spaimele la modă); cele mai sănătoase conserve sunt murăturile preparate din legume și fructe bine spălate și conservate prin adăugare de soluție rece de sare cu adaos de condimente (o variantă cu opărire parțială se realizează prin adăugarea peste conținutul din butoiul cu legume și fructe a saramurii clocotinde); după două zile de la umplere, lichidul din vas trebuie agitat/vânturat zilnic, timp de circa două săptămâni, perioadă în care în vas se formează acidul lactic care dă gustul plăcut al murăturilor, conservându-le și adăugându-le un spor de substanțe binefăcătoare pentru sănătate; poate cele mai complete murături sunt așa numitele „murături asortate“, care conțin minimum o treime gogonele, restul fiind alcătuit din varză, alte legume și rădăcinoase, fructe etc.
- conservatele cu oțet („acrituri“) se prepară prin adăugarea de soluție cu oțet, sare și mirodenii, fierbinte, peste legumele bine spălate și complet zvântate; dacă se pune oțet mai puțin, obținem un fel de conservate semi-murate;
- conservele păstrate la congelator sunt foarte bune și se prepară ușor; se pot păstra, în punguțe de material plastic, întroduse în cutii de carton de la plante medicinale (care după congelare ia formă regulată, ușor de păstrat în congelator, și constituie cantitatea potrivită pentru o masă de familie);
- câteva principii aplicate neabătut de cei ce prepară conserve cu adevărat naturale, din categoria NU trebuie folosite: aspirina sau alți conservanți chimici, substanțele care grăbesc îngroșarea dulcețurilor și preparatelor din fructe (aditivi); cuptorul cu microunde, fructele și legumele din import etc.
„Conservele industriale conțin, aproape fără excepție, aditivi de conservare, despre care se cunoaște că pot dăuna organismului dacă sunt consumați în exces; îndeosebi conservele de calitate slabă au cantități mari de conservanți puternici, motiv serios de îndemn la responsabilitate din partea consumatorilor. Mai ales în consumul copiilor să nu fie frecvent prezente produsele conservate. În industria alimentară se foloseste clorura de calciu, unde are codul european E509 ca aditiv (agent de întărire, de sporire a fermității țesuturilor – pulpele fructelor din conservele de legume). În toate variantele, clorura de calciu se dizolvă foarte bine în apă. În principiu, sarea respectivă este higroscopică (avidă de apă), deci se folosește foarte mult ca desicant (absorbant al umezelii). Clorura de calciu se obține din calcar, prin reacție cu acidul clorhidric sau ca produs secundar la obținerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii și viitorii ani, a clorurii de calciu vizează prevenirea formării gheții și îndepărtarea acesteia de pe șosele; față de sarea obișnuită (clorura de sodiu – NaCl), proprietățile clorurii de calciu o fac mult mai eficientă în lupta cu adversitățile iernii pe șosele (este eficientă până la temperaturi de minus 52 grade Celsius), astfel că peste jumătate din producția mondială de clorură de calciu se folosește în acest scop. Mulți consumatori neglijează faptul că produsele conservate devin repede perisabile și dăunătoare dacă nu sunt consumate în timp scurt după desfacerea ambalajului și nu se păstrează la temperatură scăzută până la consum. Analizând lucid și responsabil problematica alimentelor conservate și considerând avantajele și dezavantajele conservelor industriale comparativ cu cele tradiționale, constatăm obiectiv că cele de pe urmă constituie varianta cea mai bună, îndeosebi când sunt preparate corect în propria gospodărie.” Prof. univ. dr. Ion Schileru – 
ASE București
“Excesul de oţet regăsit în dieta noastră este asociat cu creşterea nivelului acidităţii, putând sta la originea declanşării unor infecţii gastrointestinale cu bacteria Helicobacter Pylori. Din nefericire, tocmai această infecţie constituie cauza principală a apariţiei cancerului gastric. Într-un articol intitulat „Pickled food and risk of gastric cancer-a systematic review and meta-analysis of English and Chinese literature” şi publicat în luna iunie a anului 2012, autorii studiului au evidenţiat o creştere cu 50% a riscului de a căpăta cancerul gastric în urma consumului în exces a alimentelor murate în oţet. Această concluzie se bazează pe o analiză a 60 de studii ştiinţifice, subliniind în acelaşi timp că persoanele care consumă cel mai des alimentele murate în oţet trăiesc în statele asiatice precum China sau Coreea. Trebuie să menţionez că este o diferenţă semnificativă între alimentele fermentate în saramură şi cele murate în oţet, cele regăsite în a doua categorie având un impact negativ asupra sănătăţii noastre, pentru că nu produc enzime digestive şi probiotice, adică acele microorganisme care menţin integritatea florei intestinale. Totodată, nu putem uita că această zonă cuprinde 90% din celulele imunitare.”Nutriţionist Dumitru Bălan.
„România, altadată, regina conservelor de legume din Europa, în prezent, importă conserve de legume şi materii prime pentru conserve, castraveţi din India, de la mii de kilometri distanţă. Folosirea aditivilor alimentari a devenit o practică obișnuită în industria alimentară. Consumatorii trebuie să evite alimentele cu aditivi, deoarece creează mari probleme de sănătate pe termen lung. Aceștia au numai un rol tehnologic, „acoperă” calitatea scăzută a ingredientelor principale, creând percepții false privind anumite caracteristici organoleptice, cum ar fi aspectul, prospețimea, culoarea, gustul și aroma“, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.
APC România: Peste 50.000 de porci sănătoși din gospodăriile rurale au fost uciși cu încălcarea dispozițiilor legale europene și naționale
ANSVSA – groparul economiei de subzistență din mediul rural
05 septembrie 2018
Asociația Pro Consumatori (fostă Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România – înființată în anul 1990), organizație de utilitate publică, vă invită joi, 06 septembrie 2018, ora 11, la conferința de presă cu tema „ANSVSA – groparul economiei de subzistență din mediul rural”. Evenimentul va avea loc la Hotel Ferdinand, Constanța.
După două luni de molimă, datele statistice despre evoluția acestei epizootii, conform informațiilor oficiale furnizate de Ministerul Afacerilor Interne din data de 4 septembrie, ora 20, arată astfel:
– 11 județe afectate;
– 185 localități afectate;
– 817 focare de pestă porcină africană;
– 155.980 porci uciși preventiv;
– 9 societăți comerciale de creșterea porcilor lichidate.
Pe parcursul conferinței, se va prezenta punctul de vedere al APC cu privire la următoarele aspecte:
1. Care au fost greșelile făcute de cei care au gestionat criza;
2. Cine pierde și cine câștigă de pe urma acestei epizootii.
„Peste 50.000 de porci sănătoși din gospodăriile rurale au fost uciși cu încălcarea dispozițiilor legale europene și naționale, aplicabile pentru combaterea pestei porcine africane. APC solicită de urgență dizolvarea Centrului Național de Combaterea Bolilor si preluarea activităților de gestionare a epizootiei de pestă porcină de către o celulă de criză formată din experți pe domeniile veterinar, legislativ, economic și social, iar celula să se afle în coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.” Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, președinte APC.
Vă mulțumesc anticipat pentru interesul acordat acestui eveniment și vă aștept alături de APC pentru a clarifica aspectele ce țin de declanșarea, evoluția și finalul acestei epizootii. Persoana de contact – Costel Stanciu.
Asociația PRO Consumatori solicită demisia preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Geronimo Răducu Brănescu
Comunicat de presă Asociația PRO Consumatori
În România avem o epidemie falsă de pestă porcină africană, al cărei scop este distrugerea capitalului autohton și aducerea la sapă de lemn a țăranului român!
5,6 milioane kilograme de carne de porc a fost distrusă prin incinerare/îngropare, ceea ce înseamnă 10% din consumul anual de carne al românilor!
Acțiunea pesta porcină africană va incinera până la finalul anului peste 1 milion de porci!
România a pierdut statutul de ţară liberă de pestă porcină şi nu mai poate exporta carne de porc timp de 3 ani!
Pesta porcină africană poate provoaca României pierderi de miliarde de euro!
Pesta porcină aduce sărăcie în România! Plata despăgubirilor pentru animalele ucise şi incinerate/îngropate se face la valoarea de piaţă stabilită de către o comisie, în termen de 90 de zile de la uciderea animalului! Proprietarii de porci din gospodăriile ţărăneşti riscă amenzi cuprinse între 3000 lei şi 6000 lei, dacă nu declară animalele bolnave la medicul veterinar în termen de 48 de ore!
Pesta porcină aduce foametea în România, mii de familii din mediul rural vor fi lipsite de hrană prin confiscarea porcilor în vederea incinerării!
Pesta porcina distruge afacerile mici cu carne de porc!
Pesta porcină produce șomaj, mii de angajaţi vor fi disponibilizaţi!
Opriţi distrugerea zootehniei româneşti!
Opriţi distrugerea ţăranului român!
Opriţi distrugerea producătorilor tradiţionali de produse din carne de porc!
APC pichetează în data de 2 august sediul Ministerului Agriculturii şi cel al ANSVSA!
Reprezentanții marilor crescători de porci solicită interzicerea creșterii porcului în gospodăriile țărănești pe motiv că țăranii sunt responsabili de răspândirea virusului pestei porcine africane! Cozile de topor vor să îngroape țăranul român! Acțiunea pesta porcină e cu bătaie lungă! Falimentarea crescătorilor de porci va duce la falimentul în aval și în amonte al multor societăți comerciale (producători şi distribuitori de cereale, mici transportatori, unităţi de abatorizare, mici unităţi locale de producţie preparate din carne de porc, unităţi comerciale de desfacere etc.) Lucrurile au scăpat de sub control, reprezentanţii unor direcţii sanitar veterinare din judeţele aflate în carantină fac abuzuri. De exemplu, unui mic crescător de porci din judeţul Tulcea care are o exploataţie de 2000 de capete i se refuză de către DSVSA Tulcea eliberarea autorizaţiei de comercializare a porcilor ajunşi la greutate de sacrificare cu toate că analizele medicale atestă faptul că acei porci sunt sănătoşi. De asemenea, respectivului fermier i s-a interzis aprovizionarea cu cereale a fermei pe motiv că poate contamina efectivul de porci cu pesta porcina africană. Lipsa hranei în ferma respectivă a dus la apariţia canibalismului între animale. Totodată, comercianţii datorită psihozei instalate la nivel naţional nu se mai aprovizionează cu carne de porc din judeţele aflate în carantină. Reprezentanţii direcţiilor sanitar veterinare din teritoriu au drept de viaţă şi de moarte asupra crescătorilor de porci, ei hotărăsc care ferme trebuie lichidate şi care nu.
Vectorul pestei porcine africane din România poate fi şi carnea de porc congelată din import! Potrivit informaţiilor de pe site-ul ANSVSA, virusul pestei porcine rezistă mai mulţi ani în carnea congelată! APC solicită ANSVSA-ului să facă publică situaţia importurilor de carne congelată de la începutul acestui an şi până în prezent, pe fiecare ţară de provenienţă, precum şi rezultatele analizelor specifice identificării virusului pestei porcine africane realizate de ANSVSA pentru fiecare lot de carne congelată din import aferent perioadei 1 ianuarie 2018 – 30 iulie 2018! Tot de pe site-ul ANSVSA aflăm că virusul pestei porcine africane rezistă până la 6 luni în produsele din carne de porc obţinute numai prin sărare, maturare şi/sau afumare, adică cele obţinute fără aplicarea unui tratament termic, cum ar fi salamurile crude uscate/crude afumate din carne de porc şi cârnaţii cruzi afumaţi. Deci, infectarea porcilor cu virusul pestei porcine se poate realiza şi prin intermediul acestor produse, având în vedere obisnuinţa unor crescători de porci din mediul rural de a hrăni animalele cu resturi alimentare. Având în vedere acest aspect, APC solicită ANSVSA-ului să facă publică situaţia importurilor de produse de carne de porc preparate numai prin sărare, maturare şi/sau afumare pentru perioada 1 ianuarie 2018 – 30 iulie 2018, pe fiecare ţară de provenienţă, precum şi rezultatele analizelor specifice identificării virusului pestei porcine africane realizate de ANSVSA pe fiecare lot de produse pentru perioada mai sus menţionată.
ANSVSA cheltuie milioane de lei pe soluţii de dezinfecţie, care nu au niciun efect în privinţa stopării răspândirii virusului pestei porcine africane, fapt care reiese foarte clar din modul în care evoluează răspândirea acestui virus. Aceşti bani ar trebui să ajungă la ţărani sub formă de despăgubiri acordate la valoarea de piaţă din momentul confiscării animalului şi plătite în cel mult 7 zile de la momentul la care s-a realizat confiscarea animalelor! În realitate, autorităţile doar promit despăgubiri ţăranilor, fără a menţiona cuantumul acestora şi perioada de timp în care vor fi acordate!
Pesta porcina îngroapă programul Ministerului Agriculturii de susţinere a crescătorilor de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa, în valoare de 4,6 milioane lei pentru anul 2018! Conform datelor de pe site-ul Ministerului Agriculturii, la această schemă de ajutor de minimis concepută pentru perioada 2018-2020 s-au înscris 223 de furnizori de purcei din rasele Bazna şi Mangaliţa, 28 de procesatori de carne de porc şi 3.410 crescători de porci.
Bilanţul crizei generate de pesta porcină africană este unul care creează îngrijorare pentru APC (66.295 de porci sacrificaţi şi incineraţi/îngropaţi) şi care poate capăta conotaţii apocaliptice în lunile următoare. Până la data de 27 iulie 2018, conform datelor furnizate de ANSVSA prin intermediul comunicatelor de presă, au fost confirmate 441 focare de pesta porcină africană (PPA), dintre care 439 focare de PPA în gospodăriile populaţiei şi 2 focare în exploataţiile comerciale (în aceste exploataţii situate în judeţul Tulcea s-a hotărât sacrificarea şi incinerarea a 64.580 porci).
Pesta porcină africană afectează zona de Sud-Est a României, unde există 16,6% din efectivul de porci al României, adică circa 750.000 de porci, din totalul de 4,5 milioane porci, respectiv zona de Nord-Vest a României, unde există 13,8% din efectivul de porci al ţării noastre, ceea ce înseamnă circa 620.000 de porci din totalul de 4,5 milioane porci. Având în vedere evoluţia galopantă a pestei porcine africane în zonele respective, în acest moment există un risc foarte mare ca în următoarele luni să fie sacrificate în vederea incinerarii 1,3 milioane porci, ceea ce reprezintă circa 30% din efectivul de porci al ţării noastre.
Totodată, 7 judeţe (Tulcea, Brăila, Constanţa, Ialomiţa, Satu Mare, Sălaj şi Bihor) se află în carantină. Preţul cărnii de porc în viu a scăzut în aceste judeţe de la 6,5 lei per Kg la 5,5 lei per kg. Crescătorii de porci din exploataţiile comerciale din aceste judeţe au primit din partea ANSVSA interdicţia de a mai comercializa animalele pe o perioadă de 30 de zile, iar comercianţii evită să mai cumpere carne de porc din judeţele menţionate mai sus, fapt deosebit de grav care se poate finaliza cu falimentarea acestora. În concluzie, ANSVSA ca autoritate de reglementare în domeniul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, aflată în coordonarea Primului Ministru, are drept de viaţă sau de moarte asupra crescătorilor de porci din România.
Cum s-a ajuns aici? Cine este responsabil de pagubele generate de această epidemie? Sunt întrebări generate de probleme care în acest moment trebuie să fie prioritare pe agenda publică a Guvernului României, a Consiliului Suprem de Apărare al Ţării şi al Parlamentului României.
Din păcate, se încearcă să se facă vinovat doar porcul mistreţ de această catastrofă economică şi socială a ţării!
Având în vedere cele menţionate mai sus, Asociaţia Pro Consumatori, organizaţie de utilitate publică, cu 28 de ani de activitate în domeniul protecţei consumatorilor, solicită:
- Preşedintelui Senatului României şi Preşedintelui Camerei Deputaţilor să convoace Biroul permanent al celor două camere în vederea stabilirii unei sesiuni extraordinare a Parlamentului României pentru a dezbate şi a găsi soluţii la criza economică şi socială generată de pesta porcină africană!
- Parchetului General al României şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie realizarea de anchete la sediul ANSVSA şi direcţiile sanitar veterinare din teritoriu pentru a verifica: modul în care s-au respectat procedurile europene aplicabile pestei porcine, modul în care s-au realizat analizele pentru confirmarea existenţei virusului pestei porcine, modul în care s-a realizat confiscarea animalelor de la cetăţeni, modul în care s-au distribuit contractele către firmele care se ocupă cu dezinfecţia, soluţiile folosite la dezinfecţie şi concentraţia substanţei active din fiecare soluţie!
„Actuala conducere a ANSVSA nu a realizat anterior acestui moment critic o campanie naţională de informare a cetăţenilor din mediul rural cu privire la modul în care se poate preveni infectarea porcilor din gospodăria proprie cu virusul pestei porcine, dar şi cu privire la alte lucruri ce ţin de măsurile care se întreprind de către stat în momentul în care porcii sunt diagnosticaţi cu pesta porcină africană. Lipsa acestei informări prealabile a creat panică şi tensiuni în rândul comunităţilor din mediul rural. Totodată, conducerea ANSVSA nu a întreprins anterior momentului confirmării primului focar de pesta porcină în România (31 iulie 2017), măsuri de biosecuritate corespunzătoare pentru fiecare punct vamal şi nu a făcut publice aceste măsuri prin intermediul unor canale de comunicare cu putere mare de diseminare a informaţiei în mediul rural şi urban, cum ar fi posturile de radio şi televiziune! De la începutul crizei şi până în prezent, ANSVSA a comunicat cu opinia publică numai prin intermediul unor comunicate aride de presă, în care se repetă, în mod ostentativ anumite lucruri, în timp ce informaţiile utile pentru consumatori, cum ar fi, stabilirea despăgubirilor şi intervalul de timp în care acestea vor fi plătite, lipsesc. Toate aceste nereguli grave, mă îndreptăţesc, ca în numele consumatorilor afectaţi de această criză, să solicit demisia domnului Geronimo Răducu Brănescu, preşedinte ANSVSA. Totodată, APC a întreprins demersurile legale în vederea pichetării sediului Ministerului Agriculturii în data de 2 august 2018, în intervalul orar 11-13, respectiv pichetarea sediului ANSVSA, în aceeaşi zi, în intervalul orar 15.00-16.00″, Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.
Comunicat de presă distribuit prin intermediul APC Botoșani
Be EU. Dublul standard, sub lupa Parlamentului European :: Mobile
Parlamentul European atrage atenţia asupra faptului că aceste cazuri se referă nu numai la produsele alimentare ci şi la cele nealimentare, inclusiv detergenţi, produse cosmetice, articole de toaletă şi produse pentru copiii mici.
https://www.antena3.ro/be-eu/be-eu-dublul-standard-sub-lupa-parlamentului-european-479714.html
Consumatorii se află în centrul finanțelor din Europa
- Evenimente / Conf / Târguri
Comitetul Economic și Social European (CESE), în cooperare cu Forumul european pentru comerțul cu amănuntul (ERFF), organizează o conferință la nivel înalt privind consumatorii, care se află în centrul finanțelor din Europa.
Scopul conferinței va fi, pe de o parte, de a crea și de a încuraja aderarea la politica instituțională a UE prin diseminarea principalelor mesaje ale avizelor CESE privind:
- Planul de acțiune privind serviciile financiare pentru consumatori – Produse mai bune și mai multe opțiuni pentru consumatorii europeni
- planul de acțiune FinTech – Pentru un sector financiar european mai competitiv și mai inovator
- avizul viitor privind Planul de acțiune privind finanțele durabile
Pe de altă parte, obiectivul va fi și acela de a prezenta provocările legate de trecerea la o piață unică de produse financiare mai incluzive și mai sigure pentru consumatori și de a discuta modalitățile de îmbunătățire a aplicării acestuia într-un context din ce în ce mai digital.
Conferința va oferi părților interesate posibilitatea de a-și exprima opiniile și așteptările cu privire la această chestiune, care vor constitui o bază utilă pentru reflecția ulterioară la nivel politic și strategic adecvat.