Category Archives: Euroconsumatori

Ouă roșii de la Comisarul European pentru sănătate și siguranță alimentară, Vytenis Andriukaitis

Impozitarea în Uniunea Europeană

Impozitarea în viziunea UE  – pdf

Către o impozitare simplă, echitabilă și eficientă  – să înțelegem politicile Uniunii Europene în domeniu.

Pensiile private în Uniunea Europeană

Sistemele de pensii private pdf

Un material documentar în privința Sistemelor de pensii private și  rolul acestora în ceea ce privește pensiile adecvate și durabile realizat de Comisia Europeană, în contextul discuțiilor în temă din spațiul public actual

Jumătate din mărfurile vândute în vest mai proaste decât cele vândute în centrul/estul UE

Sursa imaginii: s3-media3

La cea de-a 3524-a reuniune a Consiliului Agricultură și Pescuit, desfășurată la Bruxelles la 6 martie 2017, în cadrul căreia a fost discutată problema dublei calități a produselor alimentare, Comisiei i s-a solicitat „să aibă în vedere acțiuni adecvate, inclusiv elaborarea unor acte legislative la nivelul UE”.

Studiile au confirmat existența unor diferențe în ceea ce privește compoziția și calitatea produselor de aceeași marcă și cu ambalaj identic care sunt vândute pe piețele din centrul/estul UE și pe cele din vestul UE, precum și faptul că multe dintre produsele vândute în țările din centrul/estul UE conțin adeseori ingrediente de calitate mai scăzută decât produsele de marcă vândute pe piețele din vestul UE. Unele studii indică faptul că până la jumătate dintre produse conțin diferențe care au efecte importante asupra calității lor, printre care se numără o proporție mai scăzută de carne, o proporție mai mare de grăsimi, mai mulți îndulcitori și conservanți artificiali și o greutate mai mică.

Acest lucru a fost constatat pentru o gamă largă de produse (de la produse alimentare și articole de toaletă până la detergenți și dezinfectanți), care sunt de calitate inferioară și, uneori, mai scumpe decât produsele identice vândute pe segmentul vestic al pieței UE.

Este adevărat că întreprinderile își diferențiază produsele în funcție de piețe. Este însă inacceptabil să existe diferențe la nivelul calității ingredientului de bază, iar consumatorii să fie induși în eroare.

Având în vedere piața internă unică a UE, ce măsuri va lua Comisia pentru a pune capăt acestor practici de fragmentare a pieței unice? Intenționează Comisia să revizuiască legislația UE pentru a proteja consumatorii prin eliminarea standardelor duble de calitate a produselor vândute în centrul/estul și, respectiv, în vestul Europei?

Sursa: http://www.europarl.europa.eu

 

Soluționarea alternativă a litigiilor

Sursa imaginii: http://www.arb.ro

Dacă aveți probleme cu un produs sau serviciu pe care l-ați cumpărat (de exemplu, dacă un comerciant refuză să repare produsul sau să vă dea banii înapoi), puteți alege o cale extrajudiciară, utilizând o procedură de soluționare alternativă a litigiilorEnglish.

Dacă litigiul se referă la un produs sau serviciu pe care l-ați cumpărat on-line, puteți introduce o reclamație prin intermediul platformei SOL.

Soluționarea alternativă a litigiilor este, de obicei, o procedură simplă și necostisitoare, care vă poate scuti de efortul de a vă adresa justiției.

Soluționarea alternativă a litigiilor

Procedurile de soluționare alternativă a litigiilorEnglish sunt oferite de entități neutre, extrajudiciare – conciliatori, mediatori, arbitri, ombudsmani, platforme pentru reclamațiile consumatorilor. Scopul lor este să faciliteze întâlnirea dintre cele două părți implicate (clientul și comerciantul), în vederea soluționării litigiului. De asemenea, aceste entități pot propune sau chiar impune o soluție.

Entitățile de soluționare alternativă a litigiilor trebuie să îndeplinească anumite criterii stricte de calitate, care să garanteze că sunt în măsură să trateze litigiul dumneavoastră în mod eficient, echitabil, independent și transparent. Cele mai multe dintre ele vă pot ajuta gratuit sau contra unei sume modice. De obicei, se ajunge la un rezultat în termen de 90 de zile. În baza legislației UE, puteți apela la aceste entități pentru soluționarea tuturor disputelor contractuale pe care le-ați putea avea cu un comerciant stabilit în UE.

Procedurile alternative de soluționare a litigiilor pot fi folosite în orice sector al pieței (transport, bănci, telecomunicații, energie, bunuri electronice, aparate de uz casnic, servicii de închiriere auto, servicii de curățătorie etc.).

Căutați o entitate de soluționare alternativă a litigiilor în țara dumneavoastrămagyarEnglish.

Caz real

Arvidas din Lituania a primit o factură de la furnizorul său de internet, care era mai mare decât se prevedea în contract.

După ce a încercat în zadar să rezolve problema cu furnizorul, Arvidas s-a adresat entității de soluționare alternativă a litigiilor în Lituania, care a fost în măsură să găsească o soluție acceptabilă.

Soluționarea on-line a litigiilor

Dacă aveți un litigiu cu un comerciant din UE pe marginea produselor sau serviciilor pe care le-ați achiziționat on-line, puteți utiliza platforma UE pentru soluționarea on-line a litigiilor. Acest site este gratuit și disponibil în toate limbile UE.

Dacă depuneți o reclamație prin intermediul platformei pentru soluționarea on-line a litigiilor, dumneavoastră și comerciantul va trebui să conveniți asupra unei entități de soluționare alternativă a litigiilor care să se ocupe de caz. Fiecare entitate are propriile norme și proceduri, iar unele pot percepe și taxe. Puteți obține asistență și informații de la punctul național de contactEnglish în orice etapă a procedurii.

Căutați o entitate de soluționare a litigiilor în țara dumneavoastrămagyarEnglish.

Caz real

Michaela din Republica Cehă și-a cumpărat un smartphone on-line de la un comerciant din Germania. Modelul pe care l-a primit era însă diferit de cel pe care îl comandase. Pentru că nu a reușit să ajungă la o înțelegere cu comerciantul, Michaela a depus o reclamație pe platforma UE pentru soluționarea on-line a litigiilor.

Michaela și comerciantul au desemnat, de comun acord, o entitate de soluționare alternativă a litigiilor. Aceasta s-a ocupat de caz, iar Michaela a primit alt smartphone. Soluția a fost găsită într-un mod simplu și cu costuri reduse, iar procedura s-a derulat exclusiv pe cale electronică.

 

</p>

Căutați informații despre normele aplicabile într-o anumită țară?

Contactați administrațiile naționale

Aveți nevoie de ajutorul serviciilor de asistență?

Solicitați sprijin și consiliere

Sursa: http://europa.eu

 Platformele de comunicare socială să respecte normele UE în domeniul protecției consumatorilor

Comisia Europeană – Comunicat de presă
Comisia Europeană și autoritățile pentru protecția consumatorilor din statele membre le cer companiilor care gestionează platforme de comunicare socială să respecte normele UE în domeniul protecției consumatorilor

Bruxelles, 17 martie 2017

Autoritățile și asociațiile pentru protecția consumatorilor din UE au primit un număr tot mai mare de plângeri din partea consumatorilor, care au fost ținta unor fraude sau înșelătorii atunci când au utilizat site-uri de comunicare socială și au fost supuși unor condiții de prestare a serviciilor care nu respectă legislația UE privind protecția consumatorilor.

Pe această bază, autoritățile UE pentru protecția consumatorilor, sub conducerea autorității pentru protecția consumatorilor din Franța și cu sprijinul Comisiei Europene, au adresat o scrisoare către Facebook, Twitter și Google+ în luna noiembrie a anului trecut, solicitându-le să abordeze aceste două chestiuni care constituie motive de îngrijorare.

Joi, 16 martie, autoritățile UE pentru protecția consumatorilor și Comisia Europeană au avut o întâlnire cu respectivele companii pentru a le asculta și a discuta soluțiile propuse. Companiile în cauză vor finaliza măsurile detaliate cu privire la modul în care se vor conforma cadrului de reglementare al UE în termen de o lună. Comisia și autoritățile pentru protecția consumatorilor vor examina propunerile finale. Dacă acestea nu sunt satisfăcătoare, autoritățile pentru protecția consumatorilor ar putea, în ultimă instanță, să recurgă la măsuri coercitive.

Cu această ocazie, comisarul Jourová a declarat: „Platformele de comunicare socială au devenit o parte a vieții noastre de zi cu zi și o majoritate de europeni le utilizează în mod regulat. Având în vedere importanța crescândă a rețelelor de socializare online, este timpul să ne asigurăm că acest sector respectă normele europene solide, care au fost instituite pentru a proteja consumatorii împotriva practicilor abuzive. Nu este acceptabilă situația în care consumatorii din UE sunt nevoiți să facă apel la o instanță judecătorească din California pentru a soluționa un litigiu. Nu putem accepta nici faptul că utilizatorii sunt privați de dreptul lor de a se retrage dintr-o achiziție online. Companiile care gestionează platforme de comunicare socială trebuie, de asemenea, să își asume o mai mare responsabilitate în ceea ce privește abordarea înșelătoriilor și a fraudelor care au loc pe platformele lor. Doresc să le mulțumesc autorităților UE pentru protecția consumatorilor care au depus eforturi neîncetate în ultimele luni împreună cu Comisia cu privire la această chestiune importantă. Începând de astăzi, companiile care gestionează platforme de comunicare socială au la dispoziție o lună ca să găsească soluții pentru a se conforma normelor UE.”

Companiile au fost de acord să propună modificări care se concentrează pe două domenii:

  • clauzele și condițiile abuzive;
  • abordarea aspectelor legate de fraudă și înșelătorii care induc în eroare consumatorii atunci când utilizează rețelele de socializare.

Clarificarea clauzelor sau eliminarea clauzelor ilegale

Clauzele privind serviciile prestate de platformele de comunicare socială ar trebui să devină conforme cu legislația europeană în domeniul protecției consumatorilor. Directiva privind clauzele contractuale abuzive prevede că clauzele standard care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului (articolul 3), sunt considerate abuzive și, prin urmare, nule. Directiva prevede, de asemenea, obligația de a redacta clauzele într-un limbaj simplu și inteligibil (articolul 5), astfel încât consumatorii să fie informați într-un mod clar și ușor de înțeles cu privire la drepturile lor.

În practică, aceasta înseamnă, printre altele, că:

  • rețelele de socializare nu pot priva consumatorii de dreptul lor de a face apel la o instanță judecătorească în statul lor membru de reședință;
  • rețelele de socializare nu le pot cere consumatorilor să renunțe la drepturile lor obligatorii, cum ar fi dreptul de a se retrage dintr-o achiziție online;
  • clauzele privind serviciile prestate nu pot limita sau exclude complet răspunderea rețelelor de socializare în legătură cu prestarea serviciului;
  • conținutul sponsorizat nu poate fi ascuns, ci trebuie să poată fi identificat ca atare;
  • rețelele de socializare nu pot modifica în mod unilateral clauzele și condițiile fără a le furniza consumatorilor o justificare clară în acest sens și fără a le oferi posibilitatea de a rezilia contractul, cu un preaviz adecvat;
  • clauzele privind serviciile prestate nu pot conferi o putere discreționară nelimitată operatorilor de platforme de comunicare socială în ceea ce privește eliminarea conținutului;
  • rezilierea unui contract de către operatorul unei platforme de comunicare socială ar trebui să fie reglementată prin norme clare și nu să fie decisă unilateral și fără motive.

Eliminarea fraudelor și a înșelătoriilor care induc în eroare consumatorii

Companiile care gestionează platforme de comunicare socială trebuie să elimine orice fraudă și înșelătorie care figurează pe paginile lor de internet și care ar putea induce în eroare consumatorii, de îndată ce iau cunoștință de astfel de practici. În acest sens, autoritățile naționale pentru protecția consumatorilor ar trebui să aibă un canal de comunicare direct și standardizat pentru a semnala astfel de delicte operatorilor de platforme de comunicare socială (de exemplu, încălcări ale Directivei privind practicile comerciale neloiale sau ale Directivei privind drepturile consumatorilor) și a obține eliminarea conținutului, precum și informații privind comercianții responsabili de încălcări. Această cerință este conformă cu legislația UE în domeniul protecției consumatorilor și cu Directiva privind comerțul electronic, care oferă statelor membre posibilitatea de a stabili proceduri care să reglementeze eliminarea informaților nelegale sau blocarea accesului la acestea.

Iată câteva exemple de practici identificate:

  • înșelăciuni care implică plăți efectuate de consumatori;
  • „abonamente-capcană” în cazul cărora consumatorilor li se oferă posibilitatea să se aboneze pentru o perioadă gratuită de încercare, dar nu li se furnizează informații clare și suficiente;
  • comercializarea de produse contrafăcute;
  • promoții false, cum ar fi campaniile de tipul „câștigați un telefon inteligent pentru 1 EUR”, care au proliferat pe platformele de comunicare socială și care erau de fapt concursuri reale, dar implicau abonamente ascunse pe termen lung pentru câteva sute de euro pe an.

Context

Regulamentul UE privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului (CPC) pune în legătură autoritățile naționale pentru protecția consumatorilor prin intermediul unei rețele paneuropene de asigurare a respectării legislației. Mulțumită acestui cadru, o autoritate națională dintr-o țară a UE poate apela la omologul său din altă țară a UE pentru a-i solicita să intervină în cazul unei încălcări la nivel transfrontalier a normelor UE în domeniul protecției consumatorilor.

Această cooperare se aplică în cazul normelor de protecție a consumatorilor din diverse domenii, precum cele prevăzute de Directiva privind practicile comerciale neloiale, Directiva privind comerțul electronic, Directiva privind drepturile consumatorilor sau Directiva privind clauzele contractuale abuzive.

Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorului (CPC) a finalizat o evaluare coordonată a practicilor problematice care au loc în cadrul serviciilor prestate de principalele platforme de comunicare socială (Facebook, Twitter și Google+), în contextul unei acțiuni desfășurate de Direcția generală concurență, consum și prevenire a fraudelor din Franța (DGCCRF) în noiembrie 2016, cu facilitarea oferită de către Comisie. Organismul profesional EDiMA a fost, de asemenea, contactat.

European consumer authorities common position

IP/17/631

Persoane de contact pentru presă:

Întrebări din partea publicului larg: Europe Direct la numărul de telefon 00 800 67 89 10 11 sau prin email

 15 Martie – ZIUA MONDIALĂ A DREPTURILOR CONSUMATORILOR

Comunicat de presă APC România preluat și distribuit de APC Botoșani
15 martie 2017
Studiind Wikipedia, eminenta hrană spirituală a intelectualului modern, aflăm că ONU a stabilit pe 20 martie Ziua Internaţională a Fericirii, iar că pe 13 august este Ziua Internaţională a Stângacilor. Pe 17 mai demonstrăm solidari de Ziua Internaţională Împotriva Homofobiei, Bifobiei şi Transfobiei, iar Ziua Mondială a Râsului se sărbătoreşte cu poftă în prima duminică a lunii mai. Ziua de 25 aprilie a fost aleasă ca Zi de Luptă Împotriva Alienării Părinteşti. În schimb, pe 20 februarie trăim, în sfârşit, Ziua Mondială a Justiţiei Sociale. Pe 22 aprilie sărbătorim Ziua Pământului, iar pe 16 septembrie Ziua Internaţională pentru Protecţia Stratului de Ozon. Pe 16 noiembrie este Ziua Internaţională a Toleranţei – nimic rău în asta! Pentru a treia zi de joi a lunii noiembrie, UNESCO ne recomandă să nu uităm de Ziua Mondială a Filosofiei.
Aşadar, fiecare zi este o sărbătoare! Şi totuşi, între atâtea zile speciale, una este şi mai specială: 15 martie, ziua mondială a drepturilor consumatorilor. Pentru că toată lumea este consumator, indiferent dacă este stângaci, filosof sau luptător pentru protecţia ozonului. Pentru că, apreciem noi, nevoile de consum constituie determinantul acţiunilor noastre cu caracter economic. Uriaşul imperiu britanic, unde soarele nu apunea niciodată, a început cu insuliţele indoneziene Run, este de părere Jonathan Key, autorul volumului „The Honourable Company”. Şi tot el explică mobilul ce i-a făcut pe marinarii englezi să ajungă la o destinaţie atât de absurd de îndepărtată:  planta myristica flagrans, care dă nucşoara. Adusă la Londra, valoarea ei creştea cu 32.000%. Aşadar, consumatorii europeni găseau că merită să plătească acest preţ pentru nucşoară, precum şi pentru alte mărfuri din diverse colţuri ale lumii. Ale lumii indiene, de exemplu, pentru că Cristophor Columb şi-a condus expediţia în căutarea unei noi rute spre India, spre vest, după ce ruta tradiţională, spre est, ce alimenta consumatorii europeni de mii de ani, fusese blocată de otomani. Faptul că a ajuns în America, este o discuţie separată… Dar putem considera, fără teama de a greşi, că nevoia de consum joacă un rol apreciabil în desfăşurarea evenimentelor istorice.
În urma unor îndelungate insistenţe, organizaţia internaţională a consumatorilor, denumită din 1995 Consumers International (CI), a obţinut cel mai important succes al activităţii sale, prin adoptarea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a Principiilor directoare privind protecţia consumatorilor. Tot CI a propus stabilirea zilei de 15 martie drept ziua mondială a drepturilor consumatorilor. Acest document conţine un set de principii menite să protejeze consumatorii faţă de produsele, serviciile sau procesele care pot să le pună în pericol sănătatea, precum şi să promoveze interesele economice legitime ale consumatorilor. Principalii destinatari ai acestui mesaj sunt guvernele din ţările membre ONU. Drepturile consumatorilor recunoscute prin documentul menţionat, şi însuşite de statele membre, sunt:
1. protecţia consumatorilor faţă de produse ce afectează sănătatea şi siguranţa;
         2. protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
         3. accesul consumatorilor la informaţii corecte;
         4. dreptul de a fi educat în calitate de consumator;
         5. dreptul de a fi despăgubit în mod eficient;
         6. libertatea consumatorilor de a-şi prezenta interesele în cadrul proceselor decizionale care îi afectează.
De ce sunt necesare aceste drepturi? Pentru că … emptoris est  periculum. Adică, pe româneşte: riscul revine cumpărătorului. Această expresie se folosea în dreptul roman, în cazul actelor comerciale, când vânzătorul era ferit de orice risc în cazul în care marfa releva defecte după vânzare. Acelaşi lucru spunea un afiş, pe vremea când erau magazine de tip „consignaţia”: marfa este pe riscul cumpărătorului. Dar, veţi zice, asta a fost de mult, cândva … Acum trăim într-o societate modernă, care nu duce lipsă de reglementări ale actului comercial. Şi totuşi, în relaţia consumator – comerciant, este clar cine este partea mai slabă!
Dar economistul american Milton Friedman era de părere că  cea mai bună protecţie a consumatorilor este … concurenţa. Aşadar, nu ar fi nevoie de legi pentru protejarea consumatorilor, de instituţii menite să le aplice, şi cu atât mai puţin de asociaţii ca reprezentante ale unor interese specifice ale societăţii civile. Pentru că, spunea el, orice lege se termină în pixul agentului care o aplică! Soluţia ar fi la tribunal, unde un litigiu de consum s-ar rezolva ca orice alt litigiu de natură comercială.
Iar Friedman nu era singurul: pe la începutul secolului al XX-lea, referindu-se la rolul concurenţei în satisfacerea nevoilor consumatorului, austriacul Ludwig von Mises scria: „tot cea ce trebuie este libera concurenţă. Întreaga producţie trebuie să se supună voinţei consumatorului. Din momentul în care ea nu reuşeşte să se conformeze cerinţelor consumatorului, ea devine neprofitabilă. Astfel, libera concurenţă îl obligă pe producător să se supună voinţei consumatorului şi face totodată, în caz de nevoie, transferul mijloacelor de producţie din mâinile celor incapabili sau care refuză să realizeze ceea ce solicită consumatorul, în mâinile celor care se pricep mai bine să administreze producţia. Suveranul procesului de producţie este consumatorul. Din acest punct de vedere, societatea capitalistă este o democraţie, în care fiecare bănuţ reprezintă un buletin de vot. Ea este o democraţie a consumatorilor” („Socialism”).
Însă un alt mare economist, John Kenneth Galbraith, considera că principalul efort al agentului economic este orientat tocmai spre îngrădirea climatului concurenţial; el spune că a trăi într-o piaţă concurenţială înseamnă a trăi într-un mediu nesigur: firmele trebuie să ghicească mişcările concurenţilor, să anticipeze preferinţele consumatorilor, să facă mari eforturi pentru a cunoaşte nivelul real al preţurilor de aprovizionare. Or, această incertitudine nu există tocmai când nu ai concurenţă, când controlezi comfortabil întreaga piaţă. Iar aici statul trebuie să intervină! După cum scrie Galbraith, cel mai bun sistem economic este acela care oferă oamenilor cel mai mult din ceea ce-şi doresc. Tocmai consumatorul – personalizarea nevoilor şi dorinţelor exprimate economic şi social – ar fi aşadar îndreptăţit să aprecieze buna sau reaua funcţionare a sistemului economic, după cum ignorarea sa nu poate duce decât la colapsul sistemului. („Economics and public purpose”). Cu siguranţă că dacă autorităţile, în perioada când România trecea prin reforma economică, ar fi luat deciziile incluzând şi interesele consumatorilor, lucrurile ar sta mai bine astăzi; era şi recomandarea lui Ralph Nader, vigurosul activist american pentru drepturile consumatorilor.
Cine are dreptate? Imparţial, ca tot românul, vom zice: amândoi! Şi ne justificăm atrăgând atenţia asupra elementului comun al celor două opinii, şi anume prezenţa climatului concurenţial. Dacă am trăi într-o economie unde concurenţa este perfectă, consumatorul ar fi într-adevăr suveran. Dar realitatea este cu totul alta: consumul este orientat în mod forţat, prin formidabila maşinărie publicitară; comportamentul consumatorului este studiat în amănunţime, până la culoarea care îl face să cumpere produsul; lobby-ul practicat de agenţii economici determină, nu rareori, decizii împotriva consumatorilor (cum este controversata decizie ca supermagazinele să vândă 51% produse de pe piaţa internă; deocamdată, efortul unora de a închide aceste magazine pe timpul week-end-ului nu a avut succes, dar cine ştie ce ne rezervă viitorul…); şi altele. Aşadar,  suveranul pieţei … trebuie protejat.
„Ne-am aştepta ca organizaţiile ce reprezintă consumatorii să cuprindă … întreaga populaţie! Pentru că, repetăm: cine nu-i consumator? Evident, lucrurile nu stau astfel, pentru motivul că nimeni nu este consumator profesionist, aşa cum este profesionist în munca sa. Consumăm o mie de lucruri, dar ştim să facem unul singur. De aceea sociologii spun că interesul consumatorului este de natură difuză, iar organizarea unui spaţiu difuz depăşeşte limitele posibilului. Trebuie însă adus în discuţie adevărul istoric, care ne arată că primele voci care s-au exprimat în ideea promovării intereselor consumatorilor provin din cadrul societăţii civile; abia după o serie de astfel de acţiuni, autorităţile au luat act de acestea şi au înfiinţat organele specializate în acest sens. Avem ca urmare numeroase domenii în care aceste două tipuri de organizaţii se întretaie, dar subliniem cu tărie că fiecare  dintre acestea trebuie să acţioneze cu instrumente specifice: comisarul cu pixul care aplică legea, asociaţiile cu semnalele privind sumedenia de probleme întâmpinate de consumatori.” Doctor in economie, Emil Bojin, vicepresedinte APC.
Dar mai există o problemă de principiu, şi anume disponibilitatea autorităţilor de a include interesele consumatorilor în ansamblul politicilor publice. O astfel de atitudine ar lua în considerare elementul care dă valoare oricărei activităţi economice, şi anume consumatorul (cum spunea mai sus Mises: suveranul producţiei este consumatorul). S-ar da astfel importanţa cuvenită acelei verigi din lanţul economic care este singura ce nu recuperează TVA-ul: cine altul, dacă nu consumatorul, furnizează marea majoritate a veniturilor statului, cu care dublează guvernul salariile şi/sau construieşte puzderie de autostrăzi sau de spitale?
Anul acesta, organizaţia internaţională a consumatorilor recomandă a fi marcat un subiect caracteristic pentru lumea modernă în care trăim: drepturile consumatorilor de servicii digitale. La prima vedere s-ar zice că puţini sunt aceştia, ocupaţi cu descărcarea filmelor de pe Internet, o minoritate de băieţi cu ochelari groşi, pierdută în marea Românie profundă. Dar lucrurile nu stau aşa, din moment ce peste 40% din populaţia lumii este conectată la Internet; dacă telefonului i-au trebuit 75 de ani să ajungă a fi folosit de 50 de milioane de utilizatori, reţelei de socializare Facebook i-a trebuit un singur an, spune CI. Aflăm dintr-o lucrare a unui autor francez (J.-Cl. Larchet, „Les malades des nouveaux media”) că se transmit zilnic aproape 215 miliarde de mesaje de poştă electronică, că  70% din internauţi petrec în jur de 4,8 ore pe zi în faţa unui calculator. Facebook a ajuns azi să fie tradus în 85 de limbi, cu 2 miliarde de utilizatori… În momentul de faţă, în lume există aproape 7 miliarde de abonamente la telefonia mobilă, la un total de 7,5 miliarde de locuitori. Peste 500.000 de aplicaţii sunt disponibile pentru posesorii de un smartphone. Trebuie să menţionăm şi ultima invenţie: obiectele din casă, conectate la Internet (cum se mai spune, the Internet of things), printre care căştile de realitate virtuală, sau chiar păpuşile conectate la Internet!
Faţă de această realitate, consumatorii întâmpină o serie de noi probleme, complet inexistente în urmă cu 30 de ani. În primul rând, sunt probleme tipice de consum: s-a plătit pentru un bun care nu corespunde reclamei, care nu vine niciodată, sau vine deja stricat, sau vine altceva decât s-a comandat. Vorbim aici de comerţul prin Internet, cu o tot mai mare dezvoltare, inclusiv în ţara noastră. Dar apar şi alte probleme, când un site cu ispititoare oferte ne informează că nu lucrează decât în anumite ţări; este vorba despre practică denumită „geoblocking”. În acest cadru se înscrie şi surpriza pe care o are un abonat la un serviciu de difuzat filme, care nu poate urmări serialul preferat dacă se află într-un alt stat membru al Uniunii Europene. De asemenea, există problema furtului de bani cauzat de plata cu cardul prin Internet, pentru care organizaţiile de consumatori – începând cu BEUC, organizaţia europeană a acestora – solicită Comisiei Europene aplicarea unor metode mult mai stricte privind securitatea tranzacţiilor. Până atunci, să lăsăm poliţia să-şi facă treaba…
În al doilea rând, există serioase îngrijorări privind gestionarea datelor personale ale utilizatorilor de Internet. Spre exemplificare, în prezent se desfăşoară o campanie promoţională în care o firmă  ne oferă splendide premii dacă cumpărăm îi punga cu cartofi prăjiţi. Pe ambalaj se află tipărit un cod, care trebuie trimis pentru a participa la tragerea la sorţi; toate bune şi frumoase, dar în prealabil firma de cartofi prăjiţi vrea să ştie multe date despre consumator, dintre care majoritatea nu au nicio legătură cu plăcutele momente de masticaţie. În mod similar se comportă mai toate aplicaţiile de smartphone sau tabletă: un program de jocuri, de meteo sau de muzică solicită acces la fişierele noastre, cu imagini şi texte, la mesajele de e-mail. Asociaţia daneză a consumatorilor a reacţionat la aceste abuzuri, realizând un video în care cumpărătorii la o cofetărie sunt întrebaţi, înainte de a primi bomboanele, care este numărul lor de telefon, al soţului sau alte date preluate în mod obişnuit de numeroasele aplicaţii de Internet. Păpuşica denumită Cayla, conectată la Internet, stă de vorbă cu copiii, dar şi face reclamă pentru o cutie sau alta de cereale; dar, mai ales, îngrijorător este faptul că informaţiile furnizate de copii sunt stocate la sediul producătorului… Pe drept cuvânt, organizaţiile de consumatori îşi manifestă preocuparea privind protecţia datelor personale; consumatorul furnizează date despre preferinţele sale, vârsta şi adresa lui, precum şi multe alte date, în mod conştient sau fără să ştie (o simplă fotografie digitală conţine multe informaţii pe care nu le vedeţi în mod normal); toate aceste date constituie o preţioasă marfă pentru comercianţi, care îşi vor adapta oferta potrivit cu preferinţele exprimate în trecut de acel consumator. Alţi comercianţi nu vând nici frigidere, nici televizoare, ci chiar datele oamenilor! Multe dispozitive cunosc poziţia noastră, nu doar în ce oraş suntem, dar şi pe ce stradă ! La fel de preocupantă este precizia cu care cunoaşte deplasările noastre firma de telecomunicaţii la care suntem abonaţi; o reclamă ţintită nu doar asupra unui anumit ins, ci şi aflat într-o anumită locaţie, iată visul secular al industriei publicităţii, devenit realitate astăzi.
Să marcăm aşadar ziua mondială a drepturilor consumatorilor printr-o atitudine prudentă faţă de ofertele primite pe dispozitivele conectate la Internet, pentru a nu risca să ajungem în situaţia în care marfa suntem chiar noi, consumatorii.
“Nu de puține ori constatăm că, după ce am căutat pe internet adresa unui magazin, a unui restaurant sau teatru, primim anunturi publicitare cu sugestii din același domeniu și din aceeași zonă geografică precum cea căutată anterior.  Acest procedeu de marketing se numește targetare sau publicitate contextuală, iar, dacă în unele momente poate fi utilă, uneori poate deveni supărător modul în care are loc o țintire deosebit de personalizată printr-o selectare precisă și complexă, pornind de la aspecte generale precum cele geografice (țară, oraș, cartier) și demografice (vârstă, sex), până la cele de natură comportamentală (preferințe, interese, hobby-uri, grupuri și comunități de care aparțin consumatorii). În cazul aplicațiilor pe mobil care, pentru a putea fi folosite, trebuie permis accesul la agenda telefonică și la contactele salvate în adresa de e-mail, se poate ajunge la primirea unor notificări cu privire la respectivele date care pot crea senzația violării vieții private (sugestii de prieteni comuni, evenimente, zile de naștere, locuri pe care persoanele din agendă le-au frecventat sau apreciat etc). Indiferent cât de bine cunoaștem drepturile consumatorului din lumea virtuală și oricât de prevăzători am fi când apelăm la comerțul online, reglementarea, inclusiv prin standarde etice și principii de responsabilitate în epoca digitală trebuie să fie reperele de bază pentru câștigarea încrederii consumatorilor și pentru siguranța  în folosirea acestor servicii.” Jurisconsult Calu Monica, expert APC în dreptul consumului.
„Din păcate, după 27 de ani de democraţie nu au avut loc schimbări importante în privinţa respectării drepturilor consumatorilor de către operatorii economici. Cei care fac afaceri în România nu au înţeles cât de important este consumatorul pentru business-ul lor. Majoritatea afacerilor din România nu au ca element central consumatorul, ci realizarea cu orice preţ, în orice condiţii şi într-un interval de timp cât mai scurt a unor profituri uriaşe. La această stare de fapt a contribuit şi statul român, care prin instituţiile sale nu a întreprins suficiente măsuri atât în plan legislativ, cât şi din punct de vedere al supravegherii pieţei, ca sa protejeze drepturile şi interesele consumatorilor români. În acest context, consumatorul român a fost supus unor experimente economice care, în unele situaţii, au dus la ruinarea a mii de familii, aşa cum s-a întâmplat în cazul creditării în franci elveţieni. La cele de mai sus, aş adăuga faptul că nici consumatorul român nu a înţeles importanţa susţinerii asociaţiilor de consumatori, care, în contextul economic şi politic actual, sunt singurele organizaţii care le pot apăra drepturile şi interesele economice.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.

Stop contrafaceri – cum ne protejăm

10 Sfaturi pentru a identifica produsele contrafăcute pe Internet

Cu toate că au vizat inițial piața de lux, produsele contrafăcute au atins în prezent toate formele de consum: medicamente, cosmetice, rețete medicale cu dozare necorespunzătoare sau fără autorizație de punere pe piață, piese auto în afara standardelor de siguranță. Produse contrafăcute care sunt foarte accesibile datorită comerțului on-line pot prezenta riscuri pentru sănătatea sau siguranța consumatorilor, prin urmare producerea și vânzarea acestora sunt supuse unor sancțiuni penale importante în toate țările UE. Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor primește zilnic plângeri din partea consumatorilor care, în mod conștient sau nu, au achiziționat obiecte contrafăcute ori nu le-au primit niciodată pentru că au fost blocate de către autoritățile vamale.

Pentru a ajuta consumatorii să evite această capcană, Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor ECC-Net a publicat astăzi un raport privind contrafacerea produselor vândute online, în Europa.

10 sfaturi pentru a identifica produsele falsificate pe Internet

1. Ferește-te de descrierile din motorul de căutare: în cazul în care acestea includ nume de produse, urmate de expresii cum ar fi „ieftin” sau „livrare gratuită”, acestea sunt de multe ori site-uri frauduloase.
2. Verifică identitatea și datele de contact ale vânzătorului din pagina de „informații legale” de pe site și compară cu înregistrarea site-ului de pe WHOIS, EURID, ROTLD.
3. Consultă părerile altor consumatori cu privire la vânzător.
4. Verifică autenticitatea mărcii de încredere, dacă există, prin consultarea pe site-ul oficial al companiei care o oferă.
5. Verifică pe site-ul producătorului dacă există o listă a vânzătorilor oficiali sau dacă au denunțat anumite site-uri care vând produse contrafăcute.
6. Compară prețurile cu cele din magazinul oficial. Nu este bine să ai încredere în site-urile care prezintă oferte extrem de atractive pe internet.
7. Compară logo-ul oficial al producătorului cu cel postat pe site-ul care nu îți inspiră încredere sau aplicat pe produsul care urmează să iți fie vândut.
8. Consultă condițiile generale de vânzare și verifică respectarea drepturilor consumatorilor.
9. Ferește-te de site-uri cu design sărac, site-uri scrise într-o limbă română stricată sau site-uri care afișează imagini de calitate slabă.
10. Plătește prin mijloace sigure. Dă întotdeauna prioritate metodelor revocabile de plată. Evită transferurile de bani prin ordin de plată, transfer de numerar sau chiar transfer bancar. Poți plăti cu cardul în siguranță.

Dacă ai cumpărat deja articole contrafăcute:

• Verifică la banca sau la emitentul cardului și cere detalii privind modalitățile prin care îți poți primi banii înapoi, de exemplu procedura de refuz la plat, dacă ai utilizat un mijloc de plată precum cardul.
• Contactează producătorul și informează-l cu privire la faptul că există un site care vinde produse contrafăcute. Deoarece acesta deține drepturile de proprietate intelectuală, poate lua măsurile legale care se impun împotriva acestui site fraudulos.
• Dacă ai fost victima unei activități de contrafacere, poți înainta o reclamație către poliție, vamă sau poți solicita asistența autorităților locale cu atribuții în domeniu.

ECC Romania a primit, în decursul anilor, mai multe reclamații de la consumatorii români care au cumpărat produse contrafăcute online. În general, acestea au vizat site-uri care la prima vedere erau înregistrate în state membre ale UE, având terminația respectivului stat, dar, la o analiză atentă s-a dovedit că respectivii vânzători erau din China. Consumatorii au cumpărat astfel haine și încălțăminte care nu aveau nicio legătură cu produsele oficiale. De regulă, aceste situații s-au rezolvat prin procedura de refuz la plată cu ajutorul băncii emitente a cardului prin care a fost făcută plata”, a declarat Irina Chirițoiu, Director ECC Romania.

Pentru mai multe informații, consultă site-ul ECC Romania și studiul european publicat în data de 15 martie 2017 de colegii noștri de la ECC Belgia.

Misiunea Centrelor Europene ale Consumatorilor este de a informa și de ajuta consumatorii să își rezolve disputele transfrontaliere pe cale amiabilă.

ECC Net nu are competență judiciară sau de sancționare și nu poate interveni în cazurile legate de produse contrafăcute.

Descarca de aici comunicatul de presa in format word
Colegii nostri de la ECC Belgia au pregătit și o broșura pe care o poți descarca de aici
Pe scurt despre contrafacerile de pe Internet, în filmuletul oferit de ECC Net, pe canalul nostru de Youtube aici.
Oare ochelarii de soare fake îți vor proteja ochii? Verifică tipsurile oferite de ECC Net aici

Gusturile se discută: brânza și reglementările

Opinii ale unui consumator român:
Nu știu cum să fie; pe brânzeturile franțuzești la ele acasă parcă nu am văzut atâtea ștampile cu certificări iar calitatea este indiscutabil mai bună. (La legume în schimb francezii nu stau la fel de bine, mi s-au părut scumpe și cu un gust execrabil majoritatea, cu excepția celor congelate; mi s-a spus că din cauza protecționismului excesiv). M-a încântat piața liberă din Italia: nu au puzderia noastră de reglementări iar a face piața la Roma este o plăcere.

Răspuns la recomandarea unui comentator de a cumpăra numai produse românești: 

Da, cumpărăm, le căutăm, și cu discernământ. De exemplu ar trebui să știm că o (bună) parte din brânza de oaie de pe piață este făcută cu așa numitul ”cheag chimic”. Efectele pe termen scurt pentru unii consumatori sunt oribile. Pe termen lung, Dumnezeu știe! Că asociațiile de consumatori din România, spre deosebire de cele din diverse țări europene, nu primesc bani pentru studii și teste, iar statul le face cum (nu) le face.

Comentator:  Hm…cunosc un fost producator de mezeluri din tg mures care a fost „inchis” din lipsa unor „imbunatatiri” impuse de UE ….aveau retete originale , autentice si ” neimbunatatite”

Răspuns: Sunteți sigură? Eu am cumpărat și am consumat în câteva țări din UE mâncare foarte bună și sănătoasă, la prețuri comparabile, uneori mai ieftină.(Firește sunt și excepții). Au făcut oare niște reguli speciale pentru noi? Mă îndoiesc.

Rețelele europene de referință pentru tratarea bolilor rare existente inclusiv la Botoșani

Rețelele europene de referință: 900 de echipe medicale conectate în întreaga Europă în beneficiul pacienților

  • Exemple de  boli rare în județul Botoșani: Sindromul Chediac Higaschi, care se manifesta prin sensibilitate extrema la lumina, astenie accentuata, tremor si febra. Sindrom Henoch Schonlein malign, cu complicatii de rinichi si intestine;  Kabuki, o afectiune care apare la o nastere din 32.000 si Adams-Oliver, caracterizata de cresterea excesiva a cutiei craniene si defecte ale pielii sau extremitatilor.
    Tot in judet sunt micuti cu sindromul Cri du Chat, o anomalie genetica caracterizata de o tonalitate inalta, si retard mintal, sau Williams-Beuren, caracterizat de hiper-sociabilitate si retard psihomotor.
 Rețele europene de referință (RER), platforme unice și inovatoare de cooperare transfrontalieră între specialiștii pentru diagnosticarea și tratarea unor boli complexe rare sau cu incidență redusă, devin funcționale din 1 martie.
 Adresându-se doctorilor, pacienților și presei la spitalul Universitar din Leuven, Belgia, Vytenis Andriukaitis, Comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară, a declarat: „Astăzi, cu ocazia Zilei europene a bolilor rare, îmi face o deosebită plăcere să lansez Rețelele europene de referință. În calitate de medic, m-am confruntat adesea cu poveștile tragice ale unor pacienți cu boli rare sau complexe care erau lăsați la voia întâmplării, uneori în imposibilitatea de a găsi un diagnostic corect și de a primi un tratament. Am văzut și cât de greu le era colegilor mei să îi ajute, pentru că nu dispuneau de informații și de posibilitatea de a stabili contacte. Rețelele vor conecta expertiza și cunoștințele considerabile din UE, care sunt în prezent răspândite în toate țările, această inițiativă devenind o dovadă concretă a valorii adăugate a colaborării la nivelul UE. Am mare încredere că RER vor lumina calea pacienților care suferă de boli rare, ducând la descoperiri științifice care le pot salva sau schimba viața.”

24 de RER tematice, care vor reuni peste 900 de unități sanitare foarte specializate din 26 de țări, vor colabora într-o mare varietate de domenii, de la afecțiuni osoase până la boli hematologice, de la cancerul pediatric până la imunodeficiență. Punerea în comun a celor mai bune cunoștințe din UE la acest nivel va aduce anual beneficii pentru mii de pacienți cu boli care necesită o concentrare special de asistență medicală foarte specializată în domenii medicale în care expertiza este rară.

Provocările bolilor rare

Bolile rare sunt acele boli care afectează nu mai mult de 5 persoane din 10 000. Per ansamblu, între 6 000 și 8 000 de boli rare afectează viața de zi cu zi a aproximativ 30 de milioane de oameni din UE – dintre care mulți sunt copii. Bolile rare și complexe pot provoca probleme cronice de sănătate, iar multe dintre ele pun viața în pericol. De exemplu, numai în cazul cancerului există aproape 200 de tipuri rare care afectează anual peste jumătate de milion de persoane din Europa. Aceste boli au un impact substanțial asupra celor afectați, asupra familiilor și îngrijitorilor lor, iar adesea pacienții nu sunt diagnosticați corect, din cauza lipsei de cunoștințe științifice și medicale sau din cauza accesului dificil la expertiză. Fragmentarea cunoștințelor despre bolile rare și numărul mic de pacienți care suferă de fiecare boală în parte fac ca acest domeniu să aibă o valoare adăugată deosebită la nivelul UE.

RER pe scurt

Rețelele europene de referință (RER) sunt rețele virtuale care reunesc furnizorii de asistență medicală din întreaga Europă în vederea soluționării cazurilor medicale complexe sau rare, care necesită un tratament foarte specializat și o concentrare de cunoștințe și resurse. RER sunt înființate în temeiul Directivei UE privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale (2011/24/UE), care în același timp facilitează accesul pacienților la informații privind asistența medicală, oferindu-le astfel mai multe opțiuni de tratament.

În practică, RER vor dezvolta noi modele de asistență medicală inovatoare, noi unelte de e-Sănătate, noi soluții și dispozitive medicale. Rețelele vor încuraja cercetarea prin studii clinice la scară largă, vor contribui la dezvoltarea de noi produse farmaceutice, vor duce la economii de scară și vor asigura o utilizare mai eficientă a resurselor costisitoare, ceea ce va avea un impact pozitiv pentru durabilitatea sistemelor naționale de asistență medicală, precum și pentru zeci de mii de pacienți din UE care suferă de boli și afecțiuni rare și/sau complexe.

RER vor fi sprijinite de instrumentele europene transfrontaliere de telemedicină și pot beneficia de oserie de mecanisme de finanțare ale UE, cum ar fi „Programul UE în domeniul sănătății”, „ Mecanismul pentru interconectarea Europei” și programul de cercetare al UE „Orizont 2020”.

 

Persoane de contact pentru presă:

Enrico BRIVIO (+32 2 295 61 72)

Aikaterini APOSTOLA (+32 2 298 76 24)

Întrebări din partea publicului larg:

Europe Direct la numărul de telefon 00 800 67 89 10 11 sau prin email

 

Pagini utile

Comunicat de presă integral

MEMO: Întrebări și răspunsuri despre Rețelele europene de referință

Urmăriți-ne pe Twitter: @EU_Health

Tue, 02/28/2017

%d blogeri au apreciat: