Atenţie părinţi ! Acadelele favorizează apariţia sindromului ADHD la copii!

O acadea conține până la 8 lingurițe de zahăr!

Studiul privind impactul consumului de acadele asupra sănătăţii copiilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe părinți să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză pentru copiii lor. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să atragă atenţia autoritatilor, în speță Ministerului Sănătății, cu privire la existenţa pe piaţă a acestui produs, cu un conţinut ridicat de zahăr și de coloranți sintetici, care  poate perturba activitatea și atenția copiilor, și care se comercializează în spațiile destinate locurilor de joacă. Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 32 tipuri de acadele, care prin formă şi culoare atrag atenţia copiilor.

Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC, coordonată de conf. univ. dr. Costel Stanciu.

Acadeaua, mai bine zis acadelele, reprezintă un simbol drag al copilăriei mai peste tot în lume. Bomboană modestă și vesel colorată, cu forme dintre cele mai atractive pentru copii, aproape întotdeauna fixată pe un bețigaș (de unde și amintirea de „bomboană cu coadă“ sau „bomboană cu mâner“) care ajută copiii mici să experimenteze primele lor manevre nespus de plăcute.

Cum pot fi uitate bucuriile prilejuite de aducerea bomboanelor, a jucăriilor de către părinți ori de către bunici, sau priveliștea plină de culori și arome a unui galantar dintr-un magazin de dulciuri ori, și mai stârnitor de nostalgii, a unui coș cu bunătăți plimbat prin bâlciuri ori chiar adus la poartă de vreun negustor ambulant.

Autorii cu simțul realității scriu că acadelele sau dulciurile de forme asemănătoare se fac de când lumea, reinventându-se periodic, deși sunt și mulți dintre cei care pretind că și acadelele s-au inventat (de către George Smith, 1908) și s-au înregistrat (în 1931) tot în America (cu numele lollipop / Lolly pop – nume al unui celebru cal de curse din acel timp). În țările europene, aceste bomboane se numesc în variate feluri, cu nume drăguțe pentru copiii mici dar și pentru părinții lor (pentru care au conotații extinse, unele cu conotații argotice).

Vorbitorii de engleză denumesc acadeaua lollipop – termen care înseamnă și „plescăit al limbii“ (dar șiLolly, sucker, sticky-pop) adică denumiri cu înțelesuri potrivite celor mici; francezii îi spunsucette sau suçon;vorbitorii de germană o denumesc Dauerlutscher, Lutscher, Lolli (dar șiSchlecker  – în Austria, Schlotzer – în partea de nord, Schleckstengel – în Elveția), italienii îi spunleca-leca, vorbitorii de spaniolă și de portugheză o denumesc cu un adevărat evantai de termeni:piruleta, pirulito, palidulce, paleta, chupeta, colombina etc., iar chilienii au chiar o denumire pe care a impus-o seria de filme Kojak, adică exact așa – kojak. În Rusia, acadeaua este numită ledeneț, iar bomboanele, în general, confeti. Acadeaua românească este un turcism (akide, akede), preluat din arăbescul aḳῑda. În Turcia modernă, acadeaua este denumită englezește – lollipop. De-a dreptul nostimă este opinia turcilor, care consideră că lolli-pop vine de la expresia „Loli Papa“ cu care țiganii europeni denumeau merele roșii caramelizate vândute pe băț prin bâlciuri.

Trăsăturile tradiționale ale acadelei se referă la formă și dimensiuni, culoare, gust, aromă, consistență. În mai toate situațiile este vorba de dulciuri de dimensiuni mici, pentru o priză de consum, prezentate în forme din cele mai atrăgătoare: păsări, animale mici, insecte, frunze; idei discutabile recente au adăugat elemente antropomorfe – capete de om, păpuși Barbie sau părți anatomice cu conotații pentru cei mari. Coloristic, nu există alte produse care să înglobeze atâtea culori câte se găsesc în sortimentul de acadele! Gustul acadelei a fost dulce – cel pentru care ființa umană are o mare slăbiciune; asta nu înseamnă că nu se consumă cu mare plăcere și acadelele cu gust dulce-sărat (cum se găsesc în partea de nord a Europei – bomboane/acadele cu salmiakki, o sare de amoniu foarte salivantă), ori amărui etc. Nevoia elementară în jurul căreia s-a dezvoltat sortimentul de acadele a constituit-o cerința necesară de glucide a corpului în formare. Beneficiile consumului de acadele au depășit nevoia esențială precizată incluzând un atașament larg și durabil pentru acest produs, fapt care a determinat și folosirea acadelei ca mijloc de rezolvare reală sau închipuită (prin efect placebo) a altor probleme care constituie nevoi particulare ale unor consumatori ori grupuri de consumatori – cum ar fi: nevoia de a slăbi, de a scăpa de fumat, de a potoli o fire supraexcitată ori de scăpa de o tuse rebelă (cu acadele – medicament care conțin uleiuri esențiale, extracte de plante-minune).

La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:

1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.
2. Analiza zahărului adăugat în acest tip de produs și impactul acestuia asupra greutății corporale.
3. Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs, care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.

1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.

Ingredientele regăsite în compoziția acestor produse sunt următoarele: zahăr, sirop de glucoză, dextroză, albuș de ou praf, apă, gelatină, amidon din porumb, arome.

Gelatina este o substanță solidă translucidă, incoloră sau ușor gălbuie, fără miros și aproape fără gust, obținută prin fierberea îndelungată a unor țesuturi animale (țesut conjunctiv – piele), țesut osos, cartilagii, îndeosebi de la: porcine, bovine, cabaline și pești; în termeni exacți, gelatina este produsul hidrolizei parțiale a colagenului, proteina tipică din piele și celelalte materii prime menționate. În materie de etichetare, în țările europene este considerată un ingredient și nu un aditiv și nu este indicată printr-un cod E, deși are rezervat codul E441 pe care unele țări ne-europene îl menționeză pe etichetele alimentare ca aditiv de gelifiere.

Arome – termenul se referă la produsele care nu sunt destinate consumului sub această formă, care sunt adăugate produselor alimentare pentru a le da sau modifica mirosul și/sau gustul.

La 95% dintre produsele analizate s-au identificat arome artificiale în compoziția acestora.

Aromele folosite la prepararea acadelelor vizează, în primul rând, aria fructelor, locale și mai ales exotice; arome noi, neobișnuite se adaugă constant în sortimentul de acadele. Tradițional cu consistență solidă până la dură și cu tușeu lipicios, dar și multe variante cu tușeu moale ori consistență gumoasă (foarte potrivită pentru copii în faza ieșirii și, mai târziu, a schimbării dinților), acadelele au cunoscut dezvoltări și în alte direcții – cu consistență onctuoasă, vâscoasă ori aproape fluidă sau, dimpotrivă, crocantă (tip „krantz“) acoperind astfel o gamă largă de gusturi din cele mai neconvenționale.

2. Analiza zahărului adăugat în acest tip de produs și impactul acestuia asupra greutății corporale.

Apariția zahărului pe scară largă în consum a făcut ca producerea acadelei să cunoască o adevărată revoluție: proprietatea zahărului de a se înmuia devenind o masă foarte plastică și ușor de modelat în condiții nepretențioase, cu o mare capacitate de combinare cu variate substanțe care pot îmbunătăți toată gama de caracteristici senzoriale fiind esențială pentru succesul acadelei. Studiul trage un semnal de alarmă asupra pericolelor pe care zahărul adăugat în alimentele destinate copiilor cu vârste mici îl are asupra sănătății acestora. La toate produsele analizate, cantitatea de zaharuri declarată de către producători depăşeşte cantitatea de 15 grame zahăr per 100 grame de produs, încălcându-se astfel recomandarea din Ordinul nr. 1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor. Cantitatea de zahăr adăugat în sortimentele de acadele analizate variază între 12 și 14 lingurițe de zahăr per 100 grame produs, adică între 71 de grame zahăr și 85 de grame zahăr per 100 grame produs. Conținutul ridicat de zahăr din acest tip de produs explică și valoarea energetică ridicată, aceasta variază între 320 kcal și 380 kcal. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca cel mult 10% din aportul zilnic de energie pentru adulți și copii să provină din zaharuri libere, ceea ce înseamnă aproximativ 25 de grame de zahăr pe zi.

Efectele zahărului în alimentația copiilor:

• Dereglarea metabolismului calciului: copii se îmbolnăvesc din această cauză și au dinții stricați de timpuriu. Studiile arată că zahărul adăugat în timpul preparării produselor destinate copiilor (monozaharidele și dizaharidele) reprezintă cauza numărul unu în apariția cariilor.
• Obezitatea. Cea mai răspândită afecțiune provocată de consumul excesiv de zahăr este obezitatea. Deși zahărul nu este bogat în calorii, consumat în exces poate afecta sistemul hormonal, ducând la creșterea apetitului, mărirea țesutului adipos și apariția celulitei. În Europa, 1 din 3 tineri cu vârsta peste 11 ani este supraponderal sau obez.
• Diabetul. Consumul de zahăr și de produse zaharoase este cel mai mare inamic al pancreasului care cu timpul, epuizat de efortul de a metaboliza cantități mari de zaharoză, începe să nu mai funcționeze la parametri normali. Așa apare diabetul. Acesta generează complicații grave în organism.

Afecțiunile cauzate de consumul excesiv de zahăr sunt următoarele: osteoporoza și probleme legate de asimilarea calciului, scăderea imunității, cancer, în special cel de colon, gastrită, colită de fermentație, tulburările de ciclu menstrual la femei, alergiile, scleroza, reumatismul, anemia, cardiopatiile, astenia, sinuzita, rinita.

La copii, consumul frecvent de alimente bogate în zahăr influențează procesele de creștere, ducând la apariția rahitismului și a fragilității osoase, declanșând pubertatea prematură, generând probleme de comportament (scăderea voinței, predispunere la violenţă, scăderea capacității de concentrare etc.). 

3. Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs, care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.

În cele 32 de produse analizate s-au identificat 25 aditivi alimentari, după cum urmează: acid citric, acid malic, tartrazină, albastru briliant FCF, antocianine, albastru patent V, acid lactic,beta caroten, briliant blue, complexe de cupru ale clorofilinelor, curcumină, carmin, caramel sulfit de amoniu, caramel simplu, dioxid de titan, roșu sfeclă, cărbune vegetal, pectină, clorofilă, gelatină, lactatul de sodiu, citrat de sodiu, lecitină din soia, roșu allura și sunset yellow.

E100 – curcumina este un colorant galben portocaliu. Are o rată de absorbție scăzută, iar unele studii au arătat că poate provoca stare de greață, diaree. Recent, s-a constatat că poate afecta metabolizarea fierului în organism, putând cauza deficiențe de fier la anumite persoane.

E102 – tartrazină, colorant sintetic. A fost interzis în SUA, Norvegia, Austria pentru că a fost considerat răspunzător de agravarea astmului, de producerea de iritații la nivelul pielii și de distrugerea ADN-ului.

E110 – sunset yellow este un colorant portocaliu care poate da reacții alergice (urticarie, rinită), reacții anafilactice, modificări cromozomiale, dureri abdominale, indigestie, hiperactivitate. A fost interzis în Norvegia și Finlanda. Copii nu trebuie să consume alimente care conțin acest colorant.

E120 – carminul este un colorant roşu strălucitor produs din insecte, coşenile, specie de gândac din America de Sud, uscate şi zdrobite. Carminul nu este recomandat în alimentaţia copiilor pentru că poate produce hiperactivitate şi deficienţe de concentrare. Poate produce astm, alergii şi rinite.

E129 – roșu allura este un colorant roșu care poate da reacții alergice. Nu este recomandat ca persoanele care suferă de astm să consume alimente care conțin acest colorant. A fost interzis în Japonia, Danemarca, Belgia, Franța, Germania, Elveția, Suedia, Austria și Norvegia.

E131 – albastru patent V este un colorant albastru violet care poate provoca reacții alergice, dermatită, tulburări de respirație și este potențial cancerigen. A fost interzis în Australia, SUA și Norvegia.

E133 – albastru briliant este un colorant albastru care poate provoca alergii la persoanele cu astm moderat.

E150a – caramel simplu, cel mai utilizat colorant artificial. Poate provoca hiperactivitate şi probleme gastrointestinale. Consumul lui nu este recomandat copiilor hiperactivi.

E150d – caramel sulfit de amoniu. Poate provoca probleme intestinale după ingestia unor cantităţi mari.

E160a – betacaroten, conform unui studiu realizat de Societatea Americană de Oncologie, cel obținut prin sinteză chimică poate provoca cancer de plămâni, fiind responsabil și de creșterea nivelului de toxicitate al vitaminei A.

E163 – antocianina, colorant roșu, albastru sau violet care se obține prin extracție cu apă acidulată, etanol, din diferite specii de fructe, legume sau alte plante alimentare.

E171 – dioxid de titan, colorant artificial. Din studiile efectuate pe animale, s-a observat faptul că  E171 ar provoca diferite leziuni la nivelul aparatului cardiovascular, dar și la nivelul ficatului. De asemenea, s-au observat modificări și la nivelul splinei și rinichilor, dar și sistemul imunitar a suferit modificări (negative) în urma administrării de  E171. Dioxidul de titan sau E171 a fost clasificat de Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului ca posibil cancerigen pentru oameni. În Germania, acest aditiv alimentar a fost interzis.

E270 – acidul lactic este folosit ca stabilizator și conservant. Poate produce reacţii alergice ca mâncărimi, inflamarea limbii şi a mucoaselor, respiraţie greoaie, secreţii nazale, favorizează subţierea smalţului dentar şi apariţia cariilor, poate irita mucoasele sistemului digestiv producând diverse afecţiuni digestive. Alimentele ce conțin E270 nu trebuie consumate de bebeluşi şi copii mici pentru că ei nu deţin echipamentul enzimatic necesar metabolizării acestuia.

E322 – lecitină din soia. În general, este sigur. Totuși, unele studii arată că poate fi descompus de bacteriile din tractul digestiv într-un compus care poate contribui în timp la apariția aterosclerozei și a infarctului. Lecitina de soia se obține din reziduurile lichide rămase după ce uleiul de soia crud trece printr-un proces de degomare (eliminarea rășinilor și gumelor). Este un deșeu care conține solvenți și pesticide și poate avea o consistență fie gumoasă, fie solidă, ca de plastic. Lecitina se folosește ca emulsificator pentru a preveni separarea apei de grăsimi, dar ajută și la conservarea alimentelor mărindu-le termenul de valabilitate pe raft.

E330 – acid citric – este un compus organic, cristalin, fără culoare, care aparține clasei de acizi carboxidici și este folosit ca acidifiant. Poate provoca dureri abdominale și poate ataca smalțul dinților. Acidul citric nu este recomandat în alimentația copiilor și nu trebuie consumate alimente ce conțin acid citric de către cei care au afecțiuni cardiovasculare sau renale, afecțiuni ale aparatului digestiv și diaree.

E440 – pectină, agent de îngroșare. Poate fermenta în intestinul gros, provocând flatulenţă.

“Ținând cont de utilitatea primară a acadelei, este de înțeles că ingredientul de bază al acadelei l-a constituit substanța dulce – la început un produs natural dulce, mai apoi zahărul topit, zahărul candel, zahărul în nenumărate ipostaze. De multe decenii, acadeaua americană este făcută din zahăr de porumb, ingredient care tinde să devină normă peste tot. La zahăr se adaugă substanțele pentru gust și aromă, substanțele de condiționare, cele de păstrare a caracteristicilor ș.a.m.d., adică ceea ce acum poartă denumirea de aditivi, dintre care cei mai mulți nu mai sunt naturali, generând discuții și dispute îndreptățite în legătură cu riscurile pentru sănătatea copiilor pe care excesul de zahăr și consumul de aditivi le implică. Nestăpânita nevoie de altceva (din partea consumatorilor) însoțită de nevoia de mai mult (profit, din partea mediului de afaceri) au făcut ca nevinovata acadea să se complice în tot mai nebănuite combinații care vizează compoziția, modul și starea de consum. Considerentele neconvenționale, mereu savante, nepricepute de cei mulți, merg până la consumul acadelelor cu umpluturi din larve, ori cu pulbere de metale nobile comestibile; sunt pe piață și acadele „hi-tech“: în mijlocul acadelei își face jocul o lumină vioaie, ori în acadea se montează o jucărie la modă care se rostogolește prin cavitatea bucală. În privința modului și a stării de consum, se poate vorbi de o modă a „consumului pe băț“, semn de distincție cu sorginte americană: purtatul unui băț cu variate materii alimentare, între care produsele de gelaterie (“ice-pops“, înghețata pe băț), frigăruile și alte produse din carne etc. tinde să devină o practică tot mai largă. Și industria IT încearcă strategii cu implicarea simbolisticii acadelei: un sistem de operare pe smartphone și Android a fost botezat Lollipop. Îndrăgita acadea poate da, cum s-a văzut, satisfacții nebănuite, dar la fel de mult poate crea probleme. Încă din Evul mediu s-a observat că în casele celor avuți, unde acadeaua era oricând prezentă și unde devenise modă, mâncarea cu mult zahăr, diabetul și alte boli degenerative făceau ravagii. Probleme noi, și foarte grave, se pare că aduce acadeaua modernă, tot mai diferită compozițional de produsul tradițional atât de îndrăgit.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

“Din punctul meu de vedere, nu cred că există ceva mai periculos decât o banală acadea, dacă aleg să mă raportez la întreaga gama de dulciuri care se comercializează în incinta magazinelor noastre. Conform unui raport elaborat de Nationwide Children’s Hospital la data de 28 februarie a anului 2010, aflăm că înecarea cu mâncare reprezintă cauza principală a rănirii şi a decesului  în rândul copiilor care au vârsta de sub 4 ani. De altfel, majoritatea acestor evenimente nefericite au fost associate, în primul rând, cu înghiţitul mâncării. De aceea, sunt nevoit să lansez acest semnal de avertizare în rândul părinţilor, astfel încât să prevină posibilitatea apariţiei unor tragedii, mergând pe ideea că este mai uşor să previi decât să tratezi efectul declanşării unor episoade de înecare sau asfixiere cu mâncare. Mergând pe acelaşi raţionament, nu voi recomanda consumul acadelelor de către cei mici, chiar şi în situaţia în care sunt fabricate manual (handmade). Până la urmă, aspectul siguranţei primează întotdeauna, indiferent cât de sănătos este produsul pe care îl consumăm. Analizând ingredientele regăsite într-o acadea vom constata că aceasta nu reprezintă decât un mix de zahăr, glucoză lichidă, apă, amidon, arome şi coloranţi alimentari. Cu alte cuvinte, avem parte de un cocktail plin de calorii goale, menit să ofere o energie de scurtă durată, materializată prin pusee dese ale glicemiei. Consumul zahărului este asociat în mod direct de apariţia disbiozei intestinale, întrucât favorizează creşterea microorganismelor patogene în intestin, putând produce numeroase probleme gastrointestinale, alergii sau intoleranţe alimentare. Zahărul este inamicul nr 1 al sănătăţii copiilor noştri, fiind de părere că un părinte informat nu poate să cadă în capcana întinsă de bolile cronice ale momentului.În acelaşi timp, nu trebuie să omitem numeroasele studii de specialitate care leagă în mod direct declanşarea hiperactivităţii copiilor de ingestia acestor dulciuri nesănătoase care conţin aditivi alimentari. Un studiu de specialitate finanţat de către specialiştii Universităţii Tehnologice din Slovacia şi publicat în anul 2013 în “Food and Chemical Toxicology” a concluzionat că aditivii alimentari E133 (albastru briliant) şi E131 (albastru patent) pot perturba metabolismul celular în momentul în care pătrund în sistemul circulator. Jarmila Hojerova, coautoare a studiului a somat în mod public ca producătorii bomboanelor tari şi acadelelor să renunţe la cei doi coloranţi menţionaţi anterior, fiindcă intră în contact cu mucoasa limbii pe o perioadă mult mai îndelungată, comparativ cu bomboanele care au o structură mai moale. În situaţia ingestiei unei acadele, aditivii alimentari pătrund instantaneu în sânge, având un efect inhibitor asupra mitocondriilor în respiraţia celulară. Totodată, consumul unei acadele produce o acidifiere a nivelului PH-ului în cavitatea bucală, menţinută pe o perioadă de aprox. 10-15 minute, acest lucru favorizând în primul rând creşterea activităţii bacteriilor patogene care afectează în cele din urmă şi smalţul dentar. Cu alte cuvinte, asociez în mod direct creşterea numărului afecţiunilor stomatologice pe segmentul pediatric de consumul acadelelor. Sunt de părere că eticheta unei acadele ar trebui să cuprindă şi sursa din care provine aditivul alimentar utilizat, atât timp cât producătorul declară că un produs conţine numai coloranţi şi arome naturale. Actualmente, consider că nu este suficientă înşiruirea acestora, fiind convins că orice părinte doreşte să fie informat despre acest aspect. Nu trebuie să uităm că E171 (dioxidul de titan) este un aditiv care se regăseşte în foarte multe dintre sortimentele de dulciuri comercializate, pătrunzând destul de uşor în sistemul circulator, imediat după ce traversează zona intestinului. De altfel, ultimele studii efectuate confirmă că aprox. 40% din şoarecii de laborator care au intrat în contact cu acest aditiv alimentar au dezvoltat ulterior tumori precanceroase. Aşadar, am toate motivele să nu recomand acest dulce bolnăvicios copiilor români, sugerând părinţilor să aleagă întotdeauna deserturile vii care nu conţin zahăr, amidon, arome sau coloranţi de sinteză. În locul acadelei, prefer să-i dau băiatului meu câteva bomboane vegane sau un pumn de fructe deshidratate prin uscare. Aceste deserturi nu conţin aditivi alimentari şi nu sunt procesate termic, conţinând numai acei nutrienţi vii pe care nu-i întâlnim în dulciurile etichetate. Spre deosebire de caloriile goale care vin la pachet cu acadeaua, deserturile vii înglobează vitamine, minerale, fibre, grăsimi sănătoase şi antioxidanţi esenţiali care declanşează o adevărată revoluţie în corpul nostru. În final, te sfătuiesc să alegi înţelept pentru copilul tău, pentru că nu există ceva mai bun decât sănătatea acestuia. Alimentele vii au fost, sunt şi vor fi întotdeauna cele mai eficiente medicamente.”Nutriţionist Dumitru Bălan.

“Acadelele nu au ce căuta în alimentaţia copiilor noştri deoarece sunt nocive şi lipsite de nutrienţi, dar şi bogate în calorii goale. O acadea este un amestec de E-uri precum E120 (carmin) care poate produce urticarie şi alergii sau E171 (dioxidul de titan) care este absorbit de organism și poate fi găsit în sânge și la nivelul ficatului, splinei și plămânilor aşa cum au demonstrat studiile efectuate pe rozătoare. În alte studii realizate au fost observate scăderi în greutate, leziuni la nivelul ficatului, rinchilor și sistemului cardiovascular, creșteri ale dimensiunii rinichilor, ficatului și splinei. E133 (albastru briliant) este un colorant sintetic obţinut din produse petroliere şi este, în general, folosit împreună cu alţi coloranţi pentru a obţine culoarea dorită de procesator. Într-un studiu în care a fost folosit împreună cu alţi trei coloranţi s-a observat că amestecul a afectat ficatul, rinichii şi tiroida, a crescut nivelul de colesterol, trigliceride, lipide, proteine şi transaminaze din sânge şi a scăzut nivelul de hemoglobină şi globule roşii. Albastru briliant poate produce şi reacţii alergice în cazul persoanelor astmatice şi este considerat, de mulţi oameni de ştiinţă, ca fiind cancerigen, în special atunci când este folosit în combinaţie cu alţi coloranţi. Pe lângă aceste aspecte, o parte dintre E-uri alterează flora microbiană şi imunitatea consumatorului. O acadea conţine, pe lângă numeroşi E-uri, 96g zahăr pe 100g produs, adică o acadea de 12g conţine circa 10g de zahăr. În alimentaţia sănătoasă, carbohidraţii rafinaţi nu trebuie să depăşească 10% din totalul caloriilor zilnice, ceea ce înseamnă că la un copil de 4 ani cu un necesar caloric zilnic de 1300, aproximativ 130 calorii (10g de zahăr = 40 kcal), însă vorbim doar de zahărul dintr-o acadea. În concluzie, acadeaua este un produs lipsit de nutrienţi şi bogat în calorii goale. Evitaţi să copiilor dvs. astfel de produse.” Marie Vrânceanu – Nutriţionist specializat în nutrigenomică. Membru Espen (The European Society for Clinical Nutrition and Metabolism), Membru ASN (American Society for Nutrition), Membru TOS ( The Obesity Society,USA), Membru ASMBS (American Society for Metabolic and Bariatric Surgery), Membru ELMO (European Lifestyle Medicine), Membru AMIA (Associazione medici italiani antiaging).

„Cancerul, obezitatea şi ADHD-ul, sunt doar câteva dintre bolile care afectează copiii României. Coloranţii alimentari şi zahărul în exces din produsele alimentare sunt printre factorii principali ai acestor afecţiuni medicale. Spaţiile cu destinaţie loc de joacă pentru copii sunt pline cu dulciuri neurotoxice, de la diferite sortimente de sucuri, jeleuri, până la acadele. Se vinde orice şi oriunde, fără ca vreo instituţie a statului, în speţă Ministerul Sănătăţii, să fie interesată de consecinţele nefaste ale acestor produse asupra sănătăţii copiilor. Aceasta nepăsare a statului român se regăseşte statistic astfel: 400 de copii mor anual de cancer, 500 de copii sunt diagnosticaţi în fiecare an cu cancer, unul din patru copii este obez, unul din 3 copii este supraponderal, iar unul din 7 copii suferă de ADHD.”Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.

Studiul complet poate fi citit aici.