Tag Archives: Viviana Buhociu
Stop irosirii alimentelor nevandute
Iepurasii din fotografie se vor vinde, probabil, aproape toti pana la sarbatoarea Pastelui catolic !
Corespondență specială din Elveția pentru Europe Direct Botoșani de la prof. Octavia Viviana Buhociu
Alimentele nevandute au dreptul la o a doua viata
Franta a decis sa legifereze in ceea ce priveste irosirea alimentelor nevandute. Marile magazine nu vor mai putea sa arunce alimentele sau sa le faca nepotrivite consumului. La inceputul lunii februarie, parlamentul francez a adoptat o serie de directive tocmai pentru a lupta contra risipirii alimentelor ; se spera ca si alte tari din UE vor merge pe aceeasi cale.
In Elvetia nu exista legi, ci doar recomandari care dau rezultate. Redistribuirea alimentelor se bazeaza pe inititive individuale, sustine Barbara Phenninger, responsabila sectorului alimentar la Federatia romanda a consumatorilor. Cateva cifre :
-4300 tone de hrana distribuita in 2015 de catre asociatia Table Suisse (Masa elvetiana) ;
-45 % din deseurile alimentare sunt furnizate de gospodariile individuale din totalul de 2 milioane de tone /an aruncate;
-se distribuie produsele nevandute intre 600 donatori ( majoritatea proveniti din marea distributie alimentara) si 500 de institutii sociale ;
-in 2013, autoritatile au creat mai multe grupe de lucru cu scopul de a face compatibile anumite sectoare ale acestei risipiri a alimentelor : datele de perimare (de consumat pana la data de…), calitatea (preferabil de consumat inainte de …), redistribuirea alimentelor si sensibilizarea la aceasta sarcina ; in schimb,data limita de vanzare nu ar mai fi obligatorie .
Irosirea alimentelor nevandute este foarte costisitoare pentru toti : costa mult, nu aduc niciun castig si contrazic politica de dezvoltare durabila a tarii. Marile lanturi de magazine distribuie aceste produse, cu pretul redus desigur, unor organizatii caritative. Daca marfa este stricata, atunci, cand este posibil, este transformata in biogaz, in compost sau trimisa spre adaposturile de animale.
Iata cateva sfaturi date de Barbara Pheninger :
1.Respectarea cu constiinciozitate a datei limita de consum mai ales pentru peste, carne tocata si cruda.
2.Data « de consumat de preferinta pana la » este mai supla, fiecare consumator poate judeca si observa singur calitatea produsului (consistenta, mirosul, gustul, ambalajul in stare buna/rea). Pentru produsele uscate, limita de consum este mai extinsa (atentie la ambalaj, insecte).
3.Daca se cumpara numai ceea ce este neaparat nevoie, se arunca mai putin.
4.Asezarea alimentelor ce trebuie consumate mai repede in fata, in frigider, pentru vizibilitate.
5.Notarea continutului congelatorului familiei.
6.Valorificarea resturilor prin retete mai simple (exemple pewww.frc.ch/gaspillage)
Prix de Lausanne- ballet – corespondenta speciala din Elvetia
Prof. Viviana Buhociu pentru Europe Direct Botoșani
http://www.dansesaveclaplume.
Carnaval elvețian
Este vremea Carnavalului in lumea catolica. In Lausannne nu se simte nici o miscare. Cercetand, am aflat ca anul acesta va avea loc intre 28 aprilie si 1 mai. Atunci unde este carnavalul traditional ? La Evolene, o localitate din cantonul Valais, ritmul carnavalului se simte si se vede din 6 ianuarie, mai ales prin mastile si costumele facute de artisti localnici ce respecta traditiile indepartate in timp.Pentru turisti mai ales este foarte neobisnuiut sa se intalneasca pe strazi, in magazine, in hoteluri, cu personaje mascate din cap pana in picioare : oaia, vulpea, camila, capra, tapul, lupul,tigrul,…Numai pieile netabacite ajung si pana la 20kg pentru un costum, iar mastile trebuie, in primul rand, sa inspaimante. Oficiul de turism este activ si rezultatele se vad in banii castigati in aceasta perioada. Care este particularitatea acestui carnaval ? Raspunde Gisele Pannatier, etnolog si specialist in dialectologie la muzeul din Evolene : « Localitatea respecta traditiile, tinerii vorbesc in dialect si sunt legati de munca la camp, toti au un costum popular. Carnavalul isi mentine obiceiurile din secolul al XII-lea. Pe la 1910, autoritatile politice si religioase au incercat sa impuna un carnaval mai « civilizat » , ca sa se mai reduca din ceea ce era vazut drept o revarsare de forte retrograde. Populatia nu a urmat indemnul, dar carnavalul s-a mai cumintit. Omul-animal purtand piei de animal si masti infricosatoare este simbolul libertatii si al fortei.»
Donarea de organe in Elvetia
Corespondență specială din Elveția de la Prof. Viviana Buhociu
2015 a fost un an record in domeniul vietilor salvate prin donarea de organe : cu 30 % mai multi donatori fata de 2014 : 471 de transpalnturi facute, o crestere de 17% . Dr. Franz Immer, directorul societatii medicale « Swisstransplant » , explica aceasta tendinta pozitiva prin munca de informare efectuata de autoritati in randul populatiei care, astfel, a devenit mai sensibila fata de aceasta problema. Conform unei anchete din martie 2015, 90% dintre elvetieni sustin ca sunt pregatiti sa doneze un organ dupa deces. Din 2014, este posibil ca viitorii donatori sa aiba un card electronic de donator de organe ce se afiseaza pe smarfonul pacientului ajuns la unul din serviciile de urgente din 42 spitale. Cardurile dau informatii despre bolile pacientului, coordonatele rudelor si daca posesorii lor vor sa fie donatori sau nu. 200 000 de persoane au descarcat acest card de pe site :www.swisstransplant.org ,dintre care 100 000 doritori sa devina donatori. In spitale s-au luat masurile necesare : macar un specialist in prelevarea organelor pe spital, alte cadre medicale beneficiaza de cursuri de formare pe acest subiect. Societatea medicala isi propune ca obiectiv sa ajunga la 20 de donatori decedati la milionul de locuitori, aproximativ 170 pe an, tocmai pentru ca prea multi pacienti continua sa moara din lipsa unui organ primit la timp… (Fotografie din ziarul « Le Courrier » din 20 ian 2016)
Imigratia in Elvetia : provocare si avantaj
Corespondență specială din Elveția de la Prof. Viviana Buhociu
Ei fug de persecutii, de razboi, de violenta, de foamete…In noiembrie 2015, aproape 5700 de persoane au cerut azil in Elvetia, dintre care numerosi copii si tineri, care trebuie integrati in scoli. Beat W. Zemp, presedintele asociatiei cadrelor didactice elvetiene, pledeaza, intr-un interviu, pentru si mai multa omenie si deschidere fata de acesti oameni atat de vulnerabili . Iata ce provocari noi au aparut in invatamantul elvetian :
-diversitatea claselor va creste si mai evident, multi dintre copii nu au fost aproape/deloc la scoala, unii tineri sirieni sunt si foarte bine pregatiti,pe cale sa obtina o diploma ; sunt si copii ajunsi singuri , fara parinti, fapt total nou, cu care trebuie lucrat intr-un mod inca necunoscut total.
-o mare parte dintre acesti tineri au fost traumatizati, au calatorit singuri luni intregi, au trait lucruri graznice (acte de violenta, violuri), si-au vazut parintii omorati ; unii dintre ei nu mai pot vorbi ; trebuie adoptata nu numai o integrare scolara si sociala, ci si una psihologica.
-in practica : acesti copii traumatizati ajung in clase speciale cu efectiv redus, trebuie sa fie, unul cate unul, mai intai stabilizati psihologic de cadre specializate ; nu trebuie sa se faca acum nici un fel de economii.
-este nevoie de cadre specializate pentru acesti copii, lipsesc traducatori pentru anumite limbi.
-ca sa ajunga intr-o clasa obisnuita, copiii trec prin trei faze ; in prima faza, 6-12 luni, refugiatii se vor afla in centre federale unde vor fi scolarizati in clase de primire/ tranzitie ca sa poata dobandi primele cunostinte ale unei limbi nationale ; in faza a doua, ei vor fi repartizati in comune (localitati) unde vor avea locul de resedinta si vor intra in clase normale, dar ajutorul complementar nu va lipsi : psihologic si lingvistic ; a treia etapa, integrarea completa, va fi atunci cand copilul nu va mai avea nevoie de ajutor.
-se va folosi experienta anilor trecuti, in 2000 au fost integrati numerosi copii refugiati din Kosovo ; cadrele didactice sunt bine pregatite si apte sa gestioneze situatia ; daca zeci de mii de refugiati vor veni, atunci va fi nevoie de noi sali de clase.
-refugiatii nu trebuie vazuti doar ca o sarcina pentru sistem si societate, ci si ca o noua sansa ; exista studii care arata ca tarile care au primit multi refugiati au putut profita de aceasta situatie.
-integrarea scolara a refugiatilor si masurile economice sunt incompatibile ; nu e suficient sa se cheltuiasca bani pe garduri de protectie si controale vamale.
-parintii elvetieni nu trebuie sa se teama ca integrarea refugiatilor ar putea influenta negativ succesul scolar al copiilor lor ; astazi individualizarea ritmului de invatare este un fapt obisnuit ; copiii care vor sa invete nu se lasa franati ; si apoi pe plan uman toti copiii au de castigat, caci este un adevarat noroc sa inveti ca oamenii nu se nasc egali si ca destinele nu sunt identice.
Jurnal elvetian: Ganduri bune pentru 2016
În exclusivitate pentru Europe Direct Botoşani de la prof. Viviana Buhociu
Les bonnes resolutions a prendre pour 2016 / Ganduri bune pentru 2016
A inceput déjà noul an 2016, v-ati gandit la ce veti face in acest an ? Ati luat niste hotarari care sa va conduca spre binele si bucuria voastra ? Din ce-am citit, din reportajele de la televizor, din discutiile cu unii elvetieni, iata ce –am aflat :
-elvetienii estimeaza sa-si micsoreze contributia pentru asigurarea de sanatate si sa mareasca suma pentru vacante, ocupatii de timp liber ; 8,8% din totalul asiguratilor vor sa-si schimbe societatea unde sunt déjà inscrisi ;
-economii se vor putea face in domeniul telefoniei, internetului si automobilului ;
-cat priveste produsele de ingrijire corporala, pentru sanatate, alimentele, cei care au raspuns la sondaje spera sa se mentina la bugetul anului trecut ;
-cu cat elvetienii inainteaza in varsta,cu atat mai mult incearca sa-si supravegheze nivelul cheltuielilor ;
– tinerii, din contra, nu acorda atentie cresterii sau scaderii bugetului lor ; 22 % din locuitorii din Tessin (sudul tarii, spre Italia), 14 % din cei din partea germana si 13 % dintre romanzi (partea franceza a tarii) s-au hotarat sa fie mai economi in ceea ce priveste iesirile in baruri, restaurante ;
-pentru corpul lor, evetienii vor sa faca mai multa miscare, sport (cel putin 2 ½ h pe saptamana), sa manance fructe si legume pentru a invinge mai usor bolile, sa-si verifice ochii, dintii mai des, sa renunte la fumat, sa nu faca abuz de alcool, sa-si verifice macar anual colesterolul (rau si bun), glicemia, …,sa-si verifice tensiunea arteriala, sa reduca sarea din mancaruri (6-7 grame pe zi sunt de ajuns), sa-si protejeze pielea nu numai vara de razele soarelui, sa se uite mai putin la televizor, sa doarma mai m ult (7-8 ore pe noapte ar fi ideal), sa bea mai multa apa pentru hidratarea corpului (cam 1,5-2 litri pe zi), sa se spele pe maini mai des si mult mai corect, sa invete sa se relaxeze pentru a diminua stresul, sa nu mai abuzeze de pantofii cu tocuri mult prea inalte, sa previna infectiile transmisibile pe cale sexuala, sa verifice data de valabilitate a prezervativelor, sa…
-sa trieze, sa arunce si sa-si aranjeze obiectele din casa, pod, beci, garaj…sa-si organizeze viata mai bine ;
-sa invete ceva nou : o limba straina, sa cante la un instrument, sa tricoteze, sa taie lemne, sa gateasca, …
-sa devina nepasatori, din cand in cand, sa plece in excursii fara nici o pregatire, sa redevina copiii de altadata, sa iasa in ploaie, dar fara umbrela, sa spuna glume colegilor ;
-sa caute un nou loc de munca daca cel vechi a devenit apasator, neinteresant ;
-sa-si schimbe infatisarea, imbracamintea, coafura, parfumul folosit ;
-sa citeasca mai multe carti, sa se inscrie la o biblioteca, sa intre intr-un cerc de lectura, sa foloseasca lucrurile aflate ;
-sa puna capat unui prost obicei (rosul unghiilor, scarpinatul in cap, rontaitul intre mese, injuratul ,…)
-sa telefoneze mai des parintilor, rudelor, prietenilor, nu numai pentru evenimente importante, ci si asa doar ca sa le auda vocea, sa le faca mici declaratii de dragoste si de prietenie ;
-sa nu mai intarzie la serviciu, la scoala, la intalniri ;
-sa incerce sa se « detehnologizeze », adica mai putin timp petrecut in fata televizorului, computerului ;
Intrebarea este : oare le vor respecta ?cate dintre ele ? pe care dintre ele ?
Elvetia – o tara de voluntari: corespondenta speciala
Corespondență specială din Elveția de la Prof. Viviana Buhociu
Elvetia este o tara de voluntari ? Da, voluntariatul este larg recunoscut si, in plus, aduce societatii venituri mari si este creator de legaturi sociale de incredere umana. Dupa Oficiul federal de statistica, mai mult de un sfert din populatia rezidenta in tara, in varsta de peste 15 ani, exerseaza cel putin o activitate neremunerata. Exemplele cele mai banale ar fi : regularizarea circulatie
i (v-am povestit despre « Nasul Rosu »), ajutorarea politistilor rutieri, arbitrarea meciurilor de fotbal sau antrenarea juniorilor la clubul sportiv din localitate, transportul persoanelor cu mobilitate redusa.
De ce fac elvetienii astfel de activitati in timpul lor liber ? Pentru ca le place, pentru ca vor sa vada ca lucrurile se misca mai repede si mai bine la nivel cultural, sportiv, uman. Ce-i motiveaza ? Sa vada rezultatele acestor ore de voluntariat, e ca si cum proiectele lor prind viata. Activitatile aduc si un mare castig economiei elvetiene. In 2013, valoarea monetara a voluntariatului organizat (asociatii, organizatii) si a celui informal (care se desfasoara intre vecini, prieteni, cunostinte, rude dar netraind sub acelasi acoperis) a ajuns la 41 miliarde de franci. Sigur ca unii isi pun intrebarea : ce-ar face economia elvetiana fara activitateavoluntarilor ? Ca sa nu ne adancim in prea multa filosofie economica, aflati ca economia unei tari are nevoie de incredere si nu de neincredere ; regiunile unde voluntariatul este mai activ o duc mai bine si economic vorbind ; economia nu poate supravietui decat intr
o lume bazata pe incredere care se construieste si se regenereaza prin relatii altruiste. Cateva date : 665 milioane de ore investite in voluntariat/ 2013 dintre care : 348 milioane de ore consacrate muncii benevole informale si 317 milioane de ore muncii benevole organizate.
Poate v-ati gandit sau nu : voluntarii sunt mai fericiti decat ceilalti (s-au facut studii, cercetari,…) pentru ca primesc multumirea, recunostinta de la cei ajutati intr-un fel sau altul. O persoana, care da fara sa astepte nimic in schimb, primeste mult mai mult : bucuria, multumirea, fericirea celor pe care-i ajuta intr-un fel sau altul. Cum v-ati simti, daca la sfarsitul unui meci de…,sportivii pe care i-ati antrenat, cantaretii dintr-un ( mic) cor, la sfarsitul programului lor, …v-ar striga/ zice : « Merci les benevoles ! » ? In romana, desigur.
Craciun 2015 in Elvetia: Corespondenta speciala
Corespondenta speciala de la Prof. Viviana Buhociu
A trecut Craciunul si peste elvetieni, fara zapada mult dorita de la mic la mare. Iata o prezentare generala a ceea ce se petrece, a ceea ce inseamna si ar insemna momentul Craciunului aici ; cercetarea nu am facut-o eu, ci Anne-Sophie Keller.
Marul discordiei in familii, in acest moment al sarbatorilor este, intr-o ordine descrescatoare a procentajelor : alegerea locului de vacanta pentru aceste zile, ornamentele bradului, casei in interior si exterior, repartitia sarcinilor de indeplinit, curatenia dupa sarbatori, muzica de ascultat, televizorul inchis/deschis, ne/participarea la slujba religioasa, felurile de mancare,…
In Elvetia exista 1,67 milioane de copii si tineri. Daca fiecare primeste un cadou de 500 grame, asta inseamnaun un total de 835 ooo kg. Nu-i rau deloc pentru micul IIsus ! Dupa regulile ce trebuie respectate la locul de munca, o tanara femeie poate duce o greutate de maximum 12 kg, ceea ce ar insemna aproximativ 70 000 de drumuri. Intr-o zi de munca de 8 ore (nu ?!), 24 decembrie, ea ar trebui sa faca 97 500 de zboruri /h ! Cu Mos Craciun sunt alte reguli, nescrise, desigur.
Dupa un sondaj din 2013, cadourile preferate de elvetieni sunt : banii, cartile, calatoriile/vacantele, mesele la restaurant, bonurile de cumparaturi, biletele de spectacole, un computer portabil, produsele si serviciile cosmetice, bijuteriile, ceasurile (deabia la urma !)
Crucea Rosie elvetiana si-a facut obiceiul de a oferi pachete cadouri in cadrul unui proiect numit « 2 x NOEL ». Valoarea a crescut de la 3 milioane de franci elvetieni in 1999/2000 pana la 6,3 milioane de franci elvetieni in 2014/2015.
1,2 milioane de brazi se vand, in medie, in fiecare an: 80% sunt brazi Nordmann(Caucazian), ei provin din Elvetia, 45%, din Danemarca, 40% si 15 % din Germania si din alte tari. Daca vreti sa stiti : pe un singur brad pot trai 25 000 de insecte (dupa un studiu al Universitatii din Bergen, Norvegia). Si inca : in fiecare iarna, la Craciun, 1000 de apartamente sunt stricate de foc.
Probabilitatea de a avea un Craciun alb, in ultimele decenii, variaza mult dupa localitate. Va dau cateva exemple : 88% la Scuol (in cantonul Grisons), 47 % la Coire (pe valea Rinului), 38 % la St-Gall (pe langa lacul Constance),…24% la Zurich, …8% la Lugano.
Numarul de persoane care a recurs la campania de securitate rutiera , legendara aici, « Nez Rouge », adica « Nas Rosu » a crescut de la 5000 in 1994 la 30 000 in 2014. Explicatii : aceasta campanie, bazata pe benevoli, are drept scop sa micsoreze numarul de accidente rutiere cauzate de conducerea unui vehicul de catre soferi cu reactii depreciate, slabite. Cum ? Sensibilizand populatia, incurajand sistemul « soferul desemnat » (adica persoana dintr-un grup care ramane sobra si se obliga sa-i duc ape ceilalti acasa, daca trebuie). Mai ales in timpul sarbatorilor de iarna, serviciul acesta, anonim si gratuit, nu este numai simbolic, ci chiar concret : benevolii, daca nu este alta solutie, ii aduc la ei acasa pe cei incapabili sa tina volanul. Verificand site-urile localitatilor din Valais, am gasit informatia ca se mai cauta benevoli pentru seara de 31 decembrie 2015, intre orele 23-7 si pentru Carnavalul din 5-6 februarie 2016.
Cantecele de Craciun, cele mai cantate de locuitorii partii franceze a Elvetiei sunt : « Il est ne le divin enfant », « Douce nuit », « Mon beau sapin ». Le cunoasteti si voi.
Corespondenta din Elvetia: capra cu gura de pasla
Cici, românul artist stradal de pe străzile din Lausanne a fost nevoit să pună pâslă în gura caprei sale pentru a nu-i deranja pe elvețieni cu clămpănitul
Prof. Viviana Buhociu
Vineri, 4 decembrie 2015, a fost premiera filmului documentar, de lung metraj, CICI, realizat de Yann Betant, un elvetian fascinat de Romania (exista !). Cici este Petru Pintea, un roman care are o capra (un costum traditional de capra) cu care-si castiga existenta pe strazile Lausanne-ului. Realizatorul l-a cunoscut pe Cici in Lausanne , pe strada, castigand ceva bani pentru a-si ingriji nevasta bolnava intr-un spital din Romania, apoi l-a vizitat in satul lui. Cici a fost prima persoana in stare sa anime strazile orasului cu dansul caprei sale. Problema grava : s-au facut plangeri in scris de catre unii locuitori ai orasului contra sunetelor scoase de capra (clampanitul). Cici este filmat si ducandu-se la serviciile administrative pentru a-si reinnoi autorizatia de artist stradal. De cateva luni, Cici, ingenios, are la capra noua ( i-a pus in gura niste pasla), are si autorizatie noua, obtinuta cu o singura grava conditie : sa nu mai faca zgomot perturbator al linistii strazilor !
A bientôt, VB
Coresondenta din Elvetia: zapada adusa la cort pentru copii
Prof. Viviana Buhociu
Zapada tot nu este, cald cam prea tare pentru locul si momentul unde ma aflu. Dar ce nu face administratia locala pentru bucuria copiilor si a parintilor ? Instaleaza niste corturi in care aduce zapada de pe inaltimile muntilor. Si cei mici chiar sunt bucurosi sa se joace, saniutele nu intra, dar un om de zapada tot se poate incropi .
Si daca zapada nu este inca, macar magazinele sa fie pline cu jucarii, ornamente pentru bradul de Craciun. Am intrat in cateva locuri : ursii albi, de marimi diferite, bufnitele sunt la moda, se pare. « Ia sa vad cine produce jucariile astea », mi-am zis eu, printre atatea cutii, cutiute, trenulete, gari, sine de cale ferata,… Nu am verificat toate cutiile din magazine, e de inteles, puteam da de banuit celor ce urmaresc camerele de luat vederi, destul ca am facut multe fotografii…Si am descoperit, vorba vine, ca producatorii minunatelor jucarii, facute pe transe de varste, sunt din China, Coreea, Mexic, Danemarca, Germania si Franta (cate una pe ici pe colo). Importatorii sunt firme franceze. Dar unde sunt produsele elvetiene ? Vad la televizor o emisiune in care reportera a reusit sa gaseasca, pentru familia ei, cadouri elvetiene produse in Elvetia. Sigur ca numele magazinelor nu au fost date. Atunci am facut cercetari pe internet. Apoi si pe teren : si am gasit jocuri Lego, figurine din lemn facute in Elvetia. Poate trebuia sa caut mai mult timp.
In cantonul Vaud, aici de unde va scriu, copiii si familiile modeste, defavorizate (parintii au un loc de munca, dar salariul este la limita), aflate in nevoie sunt , mai ales acum, in perioada sarbatorilor de iarna, in atentia marilor lanturi de magazine, a unor comitete de ajutorare, a unor organisme nonguvernamentale. COOP cooperation si Migros invita, prin diverese reclame (radio, TV, presa scrisa) sa se cumpere anumite produse (prajiturele « Mos Nicolae », sticle de Coca-Cola de 50 cl, ciocolate in forma de inimioara), din al caror pret magazinele varsa o anumita suma (10 – 30 centime) Crucii Rosii elvetiene in vederea ajutorarii celor aflati in dificultate. Migros va dubla suma stransa la sfarsitul actiunii pentru a se ajunge la 1 million de franci. Cum se mai poate contribui la aceasta colecta de fonduri ? Prin sms-uri, prin descarcarea de pe un site a unui cantec de Craciun, prin cartea de credit, prin virament pur si simplu. Totul cam pana la 31 decembrie 2015. Proiectele acestea fac parte din traditia Elvetiei de prin anii 1930. In 2014, au fost inregistrate 9000 cereri adresate numai comitetului « Secours d’hiver ». Din 2012, Roger Federer Foundation/ Lindt &Sprüngli a introdus un nou program de incurajare a copiilor defavorizati. Are drept scop sa permita activitati recreative intégratives si favorabile dezvoltarii copiilor care, fara acest ajutor, nu ar fi posibile din cauza lipsei de resurse financiare a familiei. Aceasta initiativa vrea sa combata izolarea sociala a copiilor atinsi de saracie. Activitatea adaptata fiecarui copil in parte trebuie sa-i intareasca personalitatea si dezvoltarea si sa contribuie la intégrarea sa in sociétate.